Surat Yusuf - سورة يُوسُف versetele 81 - 111

81

ارْجِعُوا إِلَىٰ أَبِيكُمْ فَقُولُوا يَا أَبَانَا إِنَّ ابْنَكَ سَرَقَ وَمَا شَهِدْنَا إِلَّا بِمَا عَلِمْنَا وَمَا كُنَّا لِلْغَيْبِ حَافِظِينَ

Întoarceţi-vă la tatăl vostru şi spuneţi-i: „O, tată al nostru! Fiul tău a furat. Noi nu facem mărturie decât pentru ceea ce ştim şi noi nu ne-am putut păzi de cele nevăzute!
82

وَاسْأَلِ الْقَرْيَةَ الَّتِي كُنَّا فِيهَا وَالْعِيرَ الَّتِي أَقْبَلْنَا فِيهَا ۖ وَإِنَّا لَصَادِقُونَ

Întreabă cetatea în care am fost şi caravana cu care am venit! Noi nu spunem decât adevărul!”
83

قَالَ بَلْ سَوَّلَتْ لَكُمْ أَنْفُسُكُمْ أَمْرًا ۖ فَصَبْرٌ جَمِيلٌ ۖ عَسَى اللَّهُ أَنْ يَأْتِيَنِي بِهِمْ جَمِيعًا ۚ إِنَّهُ هُوَ الْعَلِيمُ الْحَكِيمُ

A zis [Iacob]: „Ba mai degrabă sufletele voastre au născocit ceva rău pentru voi! Dar răbdare cuviincioasă! Poate că Allah mi-i va aduce pe toţi! Căci El este cel Atoateştiutor [şi] Înţelept [Al-'Alim, Al-Hakim]!”
84

وَتَوَلَّىٰ عَنْهُمْ وَقَالَ يَا أَسَفَىٰ عَلَىٰ يُوسُفَ وَابْيَضَّتْ عَيْنَاهُ مِنَ الْحُزْنِ فَهُوَ كَظِيمٌ

S-a întors de la ei şi a zis: „Cât de rău îmi pare pentru Iosif!” Şi ochii lui s-au albit de tristeţe şi el era mâhnit.
85

قَالُوا تَاللَّهِ تَفْتَأُ تَذْكُرُ يُوسُفَ حَتَّىٰ تَكُونَ حَرَضًا أَوْ تَكُونَ مِنَ الْهَالِكِينَ

Au zis ei: „Pe Allah! Tu nu vei conteni să-l pomeneşti pe Iosif, până ce nu te vei sfârşi şi nu vei fi printre cei morţi!”
86

قَالَ إِنَّمَا أَشْكُو بَثِّي وَحُزْنِي إِلَى اللَّهِ وَأَعْلَمُ مِنَ اللَّهِ مَا لَا تَعْلَمُونَ

A răspuns el: „Însă eu nu mă plâng decât numai faţă de Allah pentru supărarea şi mâhnirea mea, căci eu ştiu de la Allah ceea ce voi nu ştiţi!
87

يَا بَنِيَّ اذْهَبُوا فَتَحَسَّسُوا مِنْ يُوسُفَ وَأَخِيهِ وَلَا تَيْأَسُوا مِنْ رَوْحِ اللَّهِ ۖ إِنَّهُ لَا يَيْأَسُ مِنْ رَوْحِ اللَّهِ إِلَّا الْقَوْمُ الْكَافِرُونَ

O, fiii mei! Purcedeţi şi căutaţi-i pe Iosif şi pe fratele său şi nu vă pierdeţi nădejdea în îndurarea lui Allah! Nu-şi pierde nădejdea în îndurarea lui Allah decât neamul de necredincioşi!”.
88

فَلَمَّا دَخَلُوا عَلَيْهِ قَالُوا يَا أَيُّهَا الْعَزِيزُ مَسَّنَا وَأَهْلَنَا الضُّرُّ وَجِئْنَا بِبِضَاعَةٍ مُزْجَاةٍ فَأَوْفِ لَنَا الْكَيْلَ وَتَصَدَّقْ عَلَيْنَا ۖ إِنَّ اللَّهَ يَجْزِي الْمُتَصَدِّقِينَ

Şi când au intrat la el [la Iosif], au zis ei: „O, Al-Aziz! S-a abătut nenorocirea asupra noastră şi asupra familiei noastre şi nu venim decât cu o marfă lipsită de mare valoare! Deci dă-ne nouă o măsură plină şi fă-ţi şi milostenie cu noi, căci Allah îi răsplăteşte pe cei milostivi!”.
89

قَالَ هَلْ عَلِمْتُمْ مَا فَعَلْتُمْ بِيُوسُفَ وَأَخِيهِ إِذْ أَنْتُمْ جَاهِلُونَ

A zis: „Oare ştiţi ce aţi făcut cu Iosif şi cu fratele său, când aţi fost neştiutori?”
90

قَالُوا أَإِنَّكَ لَأَنْتَ يُوسُفُ ۖ قَالَ أَنَا يُوسُفُ وَهَٰذَا أَخِي ۖ قَدْ مَنَّ اللَّهُ عَلَيْنَا ۖ إِنَّهُ مَنْ يَتَّقِ وَيَصْبِرْ فَإِنَّ اللَّهَ لَا يُضِيعُ أَجْرَ الْمُحْسِنِينَ

Au răspuns ei: „Oare tu eşti cu adevărat Iosif!?” A zis el: „Eu sunt Iosif iar acesta este fratele meu! Allah Şi-a revărsat harul asupra noastră. Cei care au frică şi au răbdare... Allah nu pierde răsplata celor binefăcători!”
91

قَالُوا تَاللَّهِ لَقَدْ آثَرَكَ اللَّهُ عَلَيْنَا وَإِنْ كُنَّا لَخَاطِئِينَ

Au zis ei: „Pe Allah! Într-adevăr, Allah te-a preferat pe tine nouă, iar noi am fost supuşi greşelii!”
92

قَالَ لَا تَثْرِيبَ عَلَيْكُمُ الْيَوْمَ ۖ يَغْفِرُ اللَّهُ لَكُمْ ۖ وَهُوَ أَرْحَمُ الرَّاحِمِينَ

A zis el: „Astăzi nu mai este nici o dojană împotriva voastră! Allah să vă ierte, căci El este cel mai milostiv dintre cei milostivi!
93

اذْهَبُوا بِقَمِيصِي هَٰذَا فَأَلْقُوهُ عَلَىٰ وَجْهِ أَبِي يَأْتِ بَصِيرًا وَأْتُونِي بِأَهْلِكُمْ أَجْمَعِينَ

Duceţi-vă cu această cămaşă a mea şi puneţi-o pe faţa tatălui meu, şi el va deveni din nou văzător. Şi veniţi la mine cu tot neamul vostru!”.
94

وَلَمَّا فَصَلَتِ الْعِيرُ قَالَ أَبُوهُمْ إِنِّي لَأَجِدُ رِيحَ يُوسُفَ ۖ لَوْلَا أَنْ تُفَنِّدُونِ

Când caravana a părăsit [Egiptul], tatăl lor a zis: „Eu simt mirosul lui Iosif, chiar dacă-mi spuneţi că aiurez!”.
95

قَالُوا تَاللَّهِ إِنَّكَ لَفِي ضَلَالِكَ الْقَدِيمِ

Iar ei i-au răspuns: „Pe Allah, tu eşti încă în vechea ta rătăcire!”
96

فَلَمَّا أَنْ جَاءَ الْبَشِيرُ أَلْقَاهُ عَلَىٰ وَجْهِهِ فَارْتَدَّ بَصِيرًا ۖ قَالَ أَلَمْ أَقُلْ لَكُمْ إِنِّي أَعْلَمُ مِنَ اللَّهِ مَا لَا تَعْلَمُونَ

Şi când a sosit binevestitorul, a pus-o peste faţa lui şi el a devenit din nou văzător. Şi a zis [Iacob]: “Nu v-am spus că eu ştiu de la Allah ceea ce voi nu ştiţi?”
97

قَالُوا يَا أَبَانَا اسْتَغْفِرْ لَنَا ذُنُوبَنَا إِنَّا كُنَّا خَاطِئِينَ

Iar ei au zis: „O, tată al nostru! Roagă-te pentru iertarea greşalelor noastre, căci noi am fost păcătoşi!”.
98

قَالَ سَوْفَ أَسْتَغْفِرُ لَكُمْ رَبِّي ۖ إِنَّهُ هُوَ الْغَفُورُ الرَّحِيمُ

El le-a răspuns: „Voi cere de la Domnul meu iertare pentru voi, căci El este Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Ar-Rahim]!”.
99

فَلَمَّا دَخَلُوا عَلَىٰ يُوسُفَ آوَىٰ إِلَيْهِ أَبَوَيْهِ وَقَالَ ادْخُلُوا مِصْرَ إِنْ شَاءَ اللَّهُ آمِنِينَ

Şi când au intrat la Iosif, i-a primit el pe părinţii săi şi a zis: „Intraţi în Egipt - cu voia lui Allah - în siguranţă!”
100

وَرَفَعَ أَبَوَيْهِ عَلَى الْعَرْشِ وَخَرُّوا لَهُ سُجَّدًا ۖ وَقَالَ يَا أَبَتِ هَٰذَا تَأْوِيلُ رُؤْيَايَ مِنْ قَبْلُ قَدْ جَعَلَهَا رَبِّي حَقًّا ۖ وَقَدْ أَحْسَنَ بِي إِذْ أَخْرَجَنِي مِنَ السِّجْنِ وَجَاءَ بِكُمْ مِنَ الْبَدْوِ مِنْ بَعْدِ أَنْ نَزَغَ الشَّيْطَانُ بَيْنِي وَبَيْنَ إِخْوَتِي ۚ إِنَّ رَبِّي لَطِيفٌ لِمَا يَشَاءُ ۚ إِنَّهُ هُوَ الْعَلِيمُ الْحَكِيمُ

Şi el i-a ridicat pe părinţii săi pe tron şi au căzut [cu toţii] dinaintea lui, prosternându-se, iar el a zis: „O, tată! Acesta este tâlcul vedeniei mele de odinioară. Domnul meu a făcut-o să fie adevăr şi a fost bun cu mine, căci m-a scos din temniţă, iar pe voi v-a adus din pustietate, după ce Şeitan a iscat pizmă între mine şi fraţii mei. Domnul meu este binevoitor cu ceea ce voieşte. El este Cel Atoateştiutor [şi] Înţelept [Al-'Alim, Al-Hakim]!
101

رَبِّ قَدْ آتَيْتَنِي مِنَ الْمُلْكِ وَعَلَّمْتَنِي مِنْ تَأْوِيلِ الْأَحَادِيثِ ۚ فَاطِرَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ أَنْتَ وَلِيِّي فِي الدُّنْيَا وَالْآخِرَةِ ۖ تَوَفَّنِي مُسْلِمًا وَأَلْحِقْنِي بِالصَّالِحِينَ

Doamne! Tu mi-ai dat putere şi m-ai învăţat tâlcuirea vedeniilor! Tu eşti Creatorul cerurilor şi pământului! Tu eşti Ocrotitorul meu în această lume şi în Lumea de Apoi! Ia-mi viaţa când eu sunt în totală supunere [musulman] şi alătură-mă celor evlavioşi!”
102

ذَٰلِكَ مِنْ أَنْبَاءِ الْغَيْبِ نُوحِيهِ إِلَيْكَ ۖ وَمَا كُنْتَ لَدَيْهِمْ إِذْ أَجْمَعُوا أَمْرَهُمْ وَهُمْ يَمْكُرُونَ

Aceasta este una dintre istoriile neştiute, pe care Noi ţi-o revelăm. Tu nu ai fost lângă ei, atunci când s-au adunat cu toţii şi au viclenit.
103

وَمَا أَكْثَرُ النَّاسِ وَلَوْ حَرَصْتَ بِمُؤْمِنِينَ

Şi cei mai mulţi oameni nu vor crede, chiar dacă tu o doreşti.
104

وَمَا تَسْأَلُهُمْ عَلَيْهِ مِنْ أَجْرٍ ۚ إِنْ هُوَ إِلَّا ذِكْرٌ لِلْعَالَمِينَ

Şi tu nu le ceri vreo răsplată pentru aceasta, căci el nu este decât îndemnare pentru toate lumile.
105

وَكَأَيِّنْ مِنْ آيَةٍ فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ يَمُرُّونَ عَلَيْهَا وَهُمْ عَنْهَا مُعْرِضُونَ

Şi câte semne sunt în cer şi pre pământ, pe lângă care [oamenii] trec, întorcându-şi faţa de la ele!
106

وَمَا يُؤْمِنُ أَكْثَرُهُمْ بِاللَّهِ إِلَّا وَهُمْ مُشْرِكُونَ

Iar cei mai mulţi dintre ei nu cred în Allah, fără să-I facă Lui asociaţi!
107

أَفَأَمِنُوا أَنْ تَأْتِيَهُمْ غَاشِيَةٌ مِنْ عَذَابِ اللَّهِ أَوْ تَأْتِيَهُمُ السَّاعَةُ بَغْتَةً وَهُمْ لَا يَشْعُرُونَ

Oare sunt ei siguri că nu va veni o nenorocire a osândei lui Allah sau că Ceasul nu va veni pe neaşteptate, fără ca ei să-şi dea seama?
108

قُلْ هَٰذِهِ سَبِيلِي أَدْعُو إِلَى اللَّهِ ۚ عَلَىٰ بَصِيرَةٍ أَنَا وَمَنِ اتَّبَعَنِي ۖ وَسُبْحَانَ اللَّهِ وَمَا أَنَا مِنَ الْمُشْرِكِينَ

Spune: „Aceasta este calea mea! Eu chem la Allah, eu şi cei care m-au urmat, bizuindu-ne pe dovadă limpede! Mărire lui Allah! Iar eu nu sunt dintre politeişti!”
109

وَمَا أَرْسَلْنَا مِنْ قَبْلِكَ إِلَّا رِجَالًا نُوحِي إِلَيْهِمْ مِنْ أَهْلِ الْقُرَىٰ ۗ أَفَلَمْ يَسِيرُوا فِي الْأَرْضِ فَيَنْظُرُوا كَيْفَ كَانَ عَاقِبَةُ الَّذِينَ مِنْ قَبْلِهِمْ ۗ وَلَدَارُ الْآخِرَةِ خَيْرٌ لِلَّذِينَ اتَّقَوْا ۗ أَفَلَا تَعْقِلُونَ

Şi nu am trimis înainte de tine decât bărbaţi - dintre locuitorii cetăţilor - cărora le-am trimis revelaţii. Oare ei nu umblă pe acest pământ, ca să vadă care a fost sfârşitul celor de dinaintea lor? Sălaşul din Lumea de Apoi este mai bun pentru aceia care au frică. Oare voi nu pricepeţi?
110

حَتَّىٰ إِذَا اسْتَيْأَسَ الرُّسُلُ وَظَنُّوا أَنَّهُمْ قَدْ كُذِبُوا جَاءَهُمْ نَصْرُنَا فَنُجِّيَ مَنْ نَشَاءُ ۖ وَلَا يُرَدُّ بَأْسُنَا عَنِ الْقَوْمِ الْمُجْرِمِينَ

Chiar şi când trimişii şi-au pierdut nădejdea şi au crezut că au fost socotiţi minţiţi, a venit la ei ajutorul Nostru. Şi au fost mântuiţi aceia care Noi am voit. Însă pedeapsa Noastră nu va fi îndepărtată de la neamul celor nelegiuiţi!
111

لَقَدْ كَانَ فِي قَصَصِهِمْ عِبْرَةٌ لِأُولِي الْأَلْبَابِ ۗ مَا كَانَ حَدِيثًا يُفْتَرَىٰ وَلَٰكِنْ تَصْدِيقَ الَّذِي بَيْنَ يَدَيْهِ وَتَفْصِيلَ كُلِّ شَيْءٍ وَهُدًى وَرَحْمَةً لِقَوْمٍ يُؤْمِنُونَ

În istoria lor a fost pildă pentru cei dăruiţi cu minte. El nu este o poveste care să fie născocită, ci, dimpotrivă, este întărirea celor dinaintea lui şi tâlcuirea tuturor lucrurilor, călăuză şi îndrumare pentru oamenii care cred!

Nobilul Coran în limba română