Surat Yusuf - سورة يُوسُف versetele 41 - 80

41

يَا صَاحِبَيِ السِّجْنِ أَمَّا أَحَدُكُمَا فَيَسْقِي رَبَّهُ خَمْرًا ۖ وَأَمَّا الْآخَرُ فَيُصْلَبُ فَتَأْكُلُ الطَّيْرُ مِنْ رَأْسِهِ ۚ قُضِيَ الْأَمْرُ الَّذِي فِيهِ تَسْتَفْتِيَانِ

O, voi, tovarăşi ai mei de temniţă! Unul dintre voi va da stăpânului său să bea vin. Cât despre celălalt, el va fi răstignit, iar păsările vor mânca din capul lui. S-a hotărât treaba asupra căreia voi îmi cereţi sfat!”
42

وَقَالَ لِلَّذِي ظَنَّ أَنَّهُ نَاجٍ مِنْهُمَا اذْكُرْنِي عِنْدَ رَبِّكَ فَأَنْسَاهُ الشَّيْطَانُ ذِكْرَ رَبِّهِ فَلَبِثَ فِي السِّجْنِ بِضْعَ سِنِينَ

Şi a zis el apoi către acela dintre ei despre care credea că va fi slobozit: „Pomeneşte şi de mine stăpânului tău!” Dar Şeitan l-a făcut să uite să-i amintească stăpânului său şi el a rămas în temniţă câţiva ani.
43

وَقَالَ الْمَلِكُ إِنِّي أَرَىٰ سَبْعَ بَقَرَاتٍ سِمَانٍ يَأْكُلُهُنَّ سَبْعٌ عِجَافٌ وَسَبْعَ سُنْبُلَاتٍ خُضْرٍ وَأُخَرَ يَابِسَاتٍ ۖ يَا أَيُّهَا الْمَلَأُ أَفْتُونِي فِي رُؤْيَايَ إِنْ كُنْتُمْ لِلرُّؤْيَا تَعْبُرُونَ

Şi a zis regele: „Am văzut şapte vaci grase, pe care le mâncau şapte costelive şi şapte spice verzi şi altele [şapte] uscate. O, voi, dregători ai mei! Daţi-mi mie sfat asupra vedeniei mele, dacă voi ştiţi să tâlcuiţi vedenia!”
44

قَالُوا أَضْغَاثُ أَحْلَامٍ ۖ وَمَا نَحْنُ بِتَأْوِيلِ الْأَحْلَامِ بِعَالِمِينَ

Şi i-au răspuns ei: „Vise învălmăşite! Iar noi în tâlcuirea viselor nu suntem pricepuţi!”
45

وَقَالَ الَّذِي نَجَا مِنْهُمَا وَادَّكَرَ بَعْدَ أُمَّةٍ أَنَا أُنَبِّئُكُمْ بِتَأْوِيلِهِ فَأَرْسِلُونِ

Şi a zis acela care fusese slobozit dintre cei doi şi şi-a adus aminte după o vreme: „Eu vă voi vesti tâlcuirea acestora! Deci trimiteţi-mă!”
46

يُوسُفُ أَيُّهَا الصِّدِّيقُ أَفْتِنَا فِي سَبْعِ بَقَرَاتٍ سِمَانٍ يَأْكُلُهُنَّ سَبْعٌ عِجَافٌ وَسَبْعِ سُنْبُلَاتٍ خُضْرٍ وَأُخَرَ يَابِسَاتٍ لَعَلِّي أَرْجِعُ إِلَى النَّاسِ لَعَلَّهُمْ يَعْلَمُونَ

„O, Iosif, iubitorule de adevăr! Tălmăceşte-ne nouă despre şapte vaci grase, pe care le mănâncă şapte costelive, şi despre şapte spice verzi şi alte [şapte] uscate, ca să mă întorc la oameni, pentru ca ei să ştie!”
47

قَالَ تَزْرَعُونَ سَبْعَ سِنِينَ دَأَبًا فَمَا حَصَدْتُمْ فَذَرُوهُ فِي سُنْبُلِهِ إِلَّا قَلِيلًا مِمَّا تَأْكُلُونَ

Şi a zis: „O să semănaţi şapte ani, unul după altul, cu hărnicie, dar ceea ce seceraţi să lăsaţi în spice, afară de puţin din care o să mâncaţi!
48

ثُمَّ يَأْتِي مِنْ بَعْدِ ذَٰلِكَ سَبْعٌ شِدَادٌ يَأْكُلْنَ مَا قَدَّمْتُمْ لَهُنَّ إِلَّا قَلِيلًا مِمَّا تُحْصِنُونَ

Apoi vor veni, după aceea, şapte [ani] aspri, în care vor mânca ceea ce aţi strâns pentru ei mai înainte, afară de puţin pe care îl veţi păstra.
49

ثُمَّ يَأْتِي مِنْ بَعْدِ ذَٰلِكَ عَامٌ فِيهِ يُغَاثُ النَّاسُ وَفِيهِ يَعْصِرُونَ

Apoi va veni, după aceea, un an în care oamenii vor avea parte de ploaie îmbelşugată şi în care vor stoarce”.
50

وَقَالَ الْمَلِكُ ائْتُونِي بِهِ ۖ فَلَمَّا جَاءَهُ الرَّسُولُ قَالَ ارْجِعْ إِلَىٰ رَبِّكَ فَاسْأَلْهُ مَا بَالُ النِّسْوَةِ اللَّاتِي قَطَّعْنَ أَيْدِيَهُنَّ ۚ إِنَّ رَبِّي بِكَيْدِهِنَّ عَلِيمٌ

Şi a zis regele: „Aduceţi-l la mine!” Şi când a venit solul la el, i-a zis: „Întoarce-te la stăpânul tău şi întreabă-l: Ce-au avut muierile care şi-au tăiat mâinile? Domnul meu este Bineştiutor [‘Alim] al vicleniei lor!”
51

قَالَ مَا خَطْبُكُنَّ إِذْ رَاوَدْتُنَّ يُوسُفَ عَنْ نَفْسِهِ ۚ قُلْنَ حَاشَ لِلَّهِ مَا عَلِمْنَا عَلَيْهِ مِنْ سُوءٍ ۚ قَالَتِ امْرَأَتُ الْعَزِيزِ الْآنَ حَصْحَصَ الْحَقُّ أَنَا رَاوَدْتُهُ عَنْ نَفْسِهِ وَإِنَّهُ لَمِنَ الصَّادِقِينَ

Şi [le-]a zis lor: “Care a fost pricina ce v-a împins pe voi să încercaţi să-l ispitiţi pe Iosif?” Au răspuns [ele]: „Allah să ne ferească! Noi nu ştim nimic rău despre el!” Şi a zis muierea lui Al-Aziz: „Acum adevărul este limpede! Eu am încercat să-l ispitesc, în pofida voii lui, însă el întotdeauna a spus adevărul!
52

ذَٰلِكَ لِيَعْلَمَ أَنِّي لَمْ أَخُنْهُ بِالْغَيْبِ وَأَنَّ اللَّهَ لَا يَهْدِي كَيْدَ الْخَائِنِينَ

Aceasta, ca să ştie că eu nu l-am hainit în absenţă, şi că Allah nu călăuzeşte viclenia celor haini!
53

وَمَا أُبَرِّئُ نَفْسِي ۚ إِنَّ النَّفْسَ لَأَمَّارَةٌ بِالسُّوءِ إِلَّا مَا رَحِمَ رَبِّي ۚ إِنَّ رَبِّي غَفُورٌ رَحِيمٌ

Eu nu mă dezvinovăţesc pe mine, căci sufletul este înclinat către rău, afară de cel pe care îl păzeşte Domnul meu prin îndurarea Lui, căci Domnul meu este Iertător şi Îndurător [Ghafur, Rahim]!”
54

وَقَالَ الْمَلِكُ ائْتُونِي بِهِ أَسْتَخْلِصْهُ لِنَفْسِي ۖ فَلَمَّا كَلَّمَهُ قَالَ إِنَّكَ الْيَوْمَ لَدَيْنَا مَكِينٌ أَمِينٌ

Şi regele a zis: „Aduceţi-mi-l, căci voiesc să-l păstrez lângă mine!” Şi când a vorbit cu el, i-a zis: „De astăzi tu eşti pentru noi cu putere şi de încredere!”
55

قَالَ اجْعَلْنِي عَلَىٰ خَزَائِنِ الْأَرْضِ ۖ إِنِّي حَفِيظٌ عَلِيمٌ

A zis: „Pune-mă pe mine peste hambarele ţării, căci eu voi fi bun păzitor şi priceput!”
56

وَكَذَٰلِكَ مَكَّنَّا لِيُوسُفَ فِي الْأَرْضِ يَتَبَوَّأُ مِنْهَا حَيْثُ يَشَاءُ ۚ نُصِيبُ بِرَحْمَتِنَا مَنْ نَشَاءُ ۖ وَلَا نُضِيعُ أَجْرَ الْمُحْسِنِينَ

Astfel i-am dat Noi putere lui Iosif pe pământ şi i-am îngăduit să se aşeze în el acolo unde voieşte. Noi îl cuprindem cu îndurarea Noastră pe cel care voim şi nu lăsăm să se piardă răsplata binefăcătorilor.
57

وَلَأَجْرُ الْآخِرَةِ خَيْرٌ لِلَّذِينَ آمَنُوا وَكَانُوا يَتَّقُونَ

Iar răsplata din Lumea de Apoi este chiar şi mai bună pentru aceia care cred şi sunt cu frică.
58

وَجَاءَ إِخْوَةُ يُوسُفَ فَدَخَلُوا عَلَيْهِ فَعَرَفَهُمْ وَهُمْ لَهُ مُنْكِرُونَ

Şi au venit fraţii lui Iosif şi au intrat la el. El i-a cunoscut, însă ei nu l-au mai cunoscut.
59

وَلَمَّا جَهَّزَهُمْ بِجَهَازِهِمْ قَالَ ائْتُونِي بِأَخٍ لَكُمْ مِنْ أَبِيكُمْ ۚ أَلَا تَرَوْنَ أَنِّي أُوفِي الْكَيْلَ وَأَنَا خَيْرُ الْمُنْزِلِينَ

Şi după ce i-a pregătit pe ei cu proviziile lor, a zis: „Aduceţi-mi pe un frate al vostru de la tatăl vostru! Nu vedeţi voi că eu dau măsură plină şi că eu sunt cel mai bun primitor de oaspeţi?
60

فَإِنْ لَمْ تَأْتُونِي بِهِ فَلَا كَيْلَ لَكُمْ عِنْدِي وَلَا تَقْرَبُونِ

Iar de nu mi-l veţi aduce, nu veţi mai avea măsură la mine şi nu vă veţi mai apropia de mine!”
61

قَالُوا سَنُرَاوِدُ عَنْهُ أَبَاهُ وَإِنَّا لَفَاعِلُونَ

Au zis ei: „Vom încerca să-l convingem pe tatăl lui. Noi o vom face!”
62

وَقَالَ لِفِتْيَانِهِ اجْعَلُوا بِضَاعَتَهُمْ فِي رِحَالِهِمْ لَعَلَّهُمْ يَعْرِفُونَهَا إِذَا انْقَلَبُوا إِلَىٰ أَهْلِهِمْ لَعَلَّهُمْ يَرْجِعُونَ

A zis slujitorilor săi: „Puneţi marfa lor înapoi, în sacii lor de pe cămile! Poate că ei o s-o recunoască, atunci când se vor întoarce la familia lor, şi poate că ei vor reveni!”
63

فَلَمَّا رَجَعُوا إِلَىٰ أَبِيهِمْ قَالُوا يَا أَبَانَا مُنِعَ مِنَّا الْكَيْلُ فَأَرْسِلْ مَعَنَا أَخَانَا نَكْتَلْ وَإِنَّا لَهُ لَحَافِظُونَ

Şi când s-au întors la tatăl lor, au zis ei: „O, tată al nostru! Ne-a fost nouă oprită măsura. Aşadar, trimite-l împreună cu noi pe fratele nostru ca să căpătăm măsura şi noi îl vom păzi pe el!”
64

قَالَ هَلْ آمَنُكُمْ عَلَيْهِ إِلَّا كَمَا أَمِنْتُكُمْ عَلَىٰ أَخِيهِ مِنْ قَبْلُ ۖ فَاللَّهُ خَيْرٌ حَافِظًا ۖ وَهُوَ أَرْحَمُ الرَّاحِمِينَ

Dar el a zis: „Să vi-l încredinţez aşa cum vi l-am încredinţat pe fratele lui mai înainte? Allah este mai bun Păzitor şi El este cel mai Îndurător dintre îndurători!”
65

وَلَمَّا فَتَحُوا مَتَاعَهُمْ وَجَدُوا بِضَاعَتَهُمْ رُدَّتْ إِلَيْهِمْ ۖ قَالُوا يَا أَبَانَا مَا نَبْغِي ۖ هَٰذِهِ بِضَاعَتُنَا رُدَّتْ إِلَيْنَا ۖ وَنَمِيرُ أَهْلَنَا وَنَحْفَظُ أَخَانَا وَنَزْدَادُ كَيْلَ بَعِيرٍ ۖ ذَٰلِكَ كَيْلٌ يَسِيرٌ

Şi când au desfăcut sarcinile lor, au aflat că marfa lor le-a fost dată înapoi. Şi-au zis ei atunci: „O, tată al nostru! Ce să mai dorim noi [mai mult]? Iată că marfa noastră ne-a fost dată înapoi. Astfel vom procura noi provizii pentru familia noastră şi-l vom păzi pe fratele nostru şi vom adăuga noi o încărcătură de cămilă şi aceasta este o măsură uşoară!”
66

قَالَ لَنْ أُرْسِلَهُ مَعَكُمْ حَتَّىٰ تُؤْتُونِ مَوْثِقًا مِنَ اللَّهِ لَتَأْتُنَّنِي بِهِ إِلَّا أَنْ يُحَاطَ بِكُمْ ۖ فَلَمَّا آتَوْهُ مَوْثِقَهُمْ قَالَ اللَّهُ عَلَىٰ مَا نَقُولُ وَكِيلٌ

A zis el: „Nu-l voi trimite împreună cu voi până ce nu veţi face învoială cu mine înaintea lui Allah să mi-l aduceţi înapoi, afară de situaţia că voi aţi fi înconjuraţi!” Şi când au făcut legământul, a zis el: “Allah este Chezaş pentru ceea ce vorbim!”
67

وَقَالَ يَا بَنِيَّ لَا تَدْخُلُوا مِنْ بَابٍ وَاحِدٍ وَادْخُلُوا مِنْ أَبْوَابٍ مُتَفَرِّقَةٍ ۖ وَمَا أُغْنِي عَنْكُمْ مِنَ اللَّهِ مِنْ شَيْءٍ ۖ إِنِ الْحُكْمُ إِلَّا لِلَّهِ ۖ عَلَيْهِ تَوَكَّلْتُ ۖ وَعَلَيْهِ فَلْيَتَوَكَّلِ الْمُتَوَكِّلُونَ

Şi a mai zis el: „O, fiii mei! Nu intraţi pe o singură poartă, ci intraţi pe porţi diferite! Eu nu vă pot fi de nici un folos împotriva lui Allah. Hotărârea nu este decât la Allah! Eu în El mă încred şi în El să se încreadă aceia care se încred!”
68

وَلَمَّا دَخَلُوا مِنْ حَيْثُ أَمَرَهُمْ أَبُوهُمْ مَا كَانَ يُغْنِي عَنْهُمْ مِنَ اللَّهِ مِنْ شَيْءٍ إِلَّا حَاجَةً فِي نَفْسِ يَعْقُوبَ قَضَاهَا ۚ وَإِنَّهُ لَذُو عِلْمٍ لِمَا عَلَّمْنَاهُ وَلَٰكِنَّ أَكْثَرَ النَّاسِ لَا يَعْلَمُونَ

Şi când au intrat aşa cum le-a poruncit tatăl lor, nu le-a fost aceasta de nici un folos împotriva [hotărârii] lui Allah. N-a fost decât că s-a împlinit o dorinţă din sufletul lui Iacob. El avea înţelepciunea din ceea ce l-am învăţat Noi, dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.
69

وَلَمَّا دَخَلُوا عَلَىٰ يُوسُفَ آوَىٰ إِلَيْهِ أَخَاهُ ۖ قَالَ إِنِّي أَنَا أَخُوكَ فَلَا تَبْتَئِسْ بِمَا كَانُوا يَعْمَلُونَ

Când au intrat ei la Iosif, l-a luat [acesta] pe fratele său lângă el şi i-a zis: „Eu sunt fratele tău. Nu fi îngrijorat pentru ceea ce au făcut ei!”
70

فَلَمَّا جَهَّزَهُمْ بِجَهَازِهِمْ جَعَلَ السِّقَايَةَ فِي رَحْلِ أَخِيهِ ثُمَّ أَذَّنَ مُؤَذِّنٌ أَيَّتُهَا الْعِيرُ إِنَّكُمْ لَسَارِقُونَ

Când le-a pregătit proviziile lor, a pus el cupa în sacul de pe cămila fratelui său. Apoi un vestitor a strigat: „O, voicălătorilor! Voi sunteţi nişte hoţi!”
71

قَالُوا وَأَقْبَلُوا عَلَيْهِمْ مَاذَا تَفْقِدُونَ

Au zis, întorcându-se la ei: „Ce vă lipseşte?”
72

قَالُوا نَفْقِدُ صُوَاعَ الْمَلِكِ وَلِمَنْ جَاءَ بِهِ حِمْلُ بَعِيرٍ وَأَنَا بِهِ زَعِيمٌ

Au răspuns: „Ne lipseşte măsura regelui! Iar acela care o va aduce, va primi [încă] o sarcină de cămilă. Şi eu îi sunt chezaş!”
73

قَالُوا تَاللَّهِ لَقَدْ عَلِمْتُمْ مَا جِئْنَا لِنُفْسِدَ فِي الْأَرْضِ وَمَا كُنَّا سَارِقِينَ

Au zis: „Pe Allah, voi ştiţi că n-am venit să facem stricăciune în ţară şi nu suntem hoţi!”
74

قَالُوا فَمَا جَزَاؤُهُ إِنْ كُنْتُمْ كَاذِبِينَ

Au răspuns: "Şi care să fie pedeapsa lui, dacă voi sunteţi mincinoşi?”
75

قَالُوا جَزَاؤُهُ مَنْ وُجِدَ فِي رَحْلِهِ فَهُوَ جَزَاؤُهُ ۚ كَذَٰلِكَ نَجْزِي الظَّالِمِينَ

Au zis: „Pedeapsa lui, a aceluia în ai cărui saci va fi găsită, este că el însuşi va fi răsplată. Astfel îi pedepsim noi pe cei nelegiuiţi!”
76

فَبَدَأَ بِأَوْعِيَتِهِمْ قَبْلَ وِعَاءِ أَخِيهِ ثُمَّ اسْتَخْرَجَهَا مِنْ وِعَاءِ أَخِيهِ ۚ كَذَٰلِكَ كِدْنَا لِيُوسُفَ ۖ مَا كَانَ لِيَأْخُذَ أَخَاهُ فِي دِينِ الْمَلِكِ إِلَّا أَنْ يَشَاءَ اللَّهُ ۚ نَرْفَعُ دَرَجَاتٍ مَنْ نَشَاءُ ۗ وَفَوْقَ كُلِّ ذِي عِلْمٍ عَلِيمٌ

Şi a început cu sacii lor înainte de sacul fratelui său. Apoi a scos-o din sacul fratelui său. Astfel am plănuit Noi vicleşugul pentru Iosif. El nu ar fi putut să-l ia pe fratele său, după religia regelui, decât cu voia lui Allah. Noi îi ridicăm câteva trepte pe cei pe care voim şi peste oricine are ştiinţă, este cineva mai ştiutor.
77

قَالُوا إِنْ يَسْرِقْ فَقَدْ سَرَقَ أَخٌ لَهُ مِنْ قَبْلُ ۚ فَأَسَرَّهَا يُوسُفُ فِي نَفْسِهِ وَلَمْ يُبْدِهَا لَهُمْ ۚ قَالَ أَنْتُمْ شَرٌّ مَكَانًا ۖ وَاللَّهُ أَعْلَمُ بِمَا تَصِفُونَ

Au zis: „Dacă el a furat, a mai furat şi un frate al lui mai înainte”. Însă Iosif a ţinut aceasta ascunsă în sufletul său şi nu le-a dezvăluit-o, ci a zis el [în sinea lui]: „Voi sunteţi într-o poziţie şi mai rea, dar Allah ştie mai bine despre ceea ce spuneţi!”
78

قَالُوا يَا أَيُّهَا الْعَزِيزُ إِنَّ لَهُ أَبًا شَيْخًا كَبِيرًا فَخُذْ أَحَدَنَا مَكَانَهُ ۖ إِنَّا نَرَاكَ مِنَ الْمُحْسِنِينَ

Au răspuns ei: „O, Al-Aziz! El are un tată tare bătrân! Ia-l pe unul dintre noi în locul lui! Noi vedem că tu eşti cu adevărat dintre oamenii binefăcători!”
79

قَالَ مَعَاذَ اللَّهِ أَنْ نَأْخُذَ إِلَّا مَنْ وَجَدْنَا مَتَاعَنَا عِنْدَهُ إِنَّا إِذًا لَظَالِمُونَ

A zis: „Ferească Allah să luăm pe altcineva decât pe acela la care am găsit lucrul nostru, căci atunci noi am fi nedrepţi!”
80

فَلَمَّا اسْتَيْأَسُوا مِنْهُ خَلَصُوا نَجِيًّا ۖ قَالَ كَبِيرُهُمْ أَلَمْ تَعْلَمُوا أَنَّ أَبَاكُمْ قَدْ أَخَذَ عَلَيْكُمْ مَوْثِقًا مِنَ اللَّهِ وَمِنْ قَبْلُ مَا فَرَّطْتُمْ فِي يُوسُفَ ۖ فَلَنْ أَبْرَحَ الْأَرْضَ حَتَّىٰ يَأْذَنَ لِي أَبِي أَوْ يَحْكُمَ اللَّهُ لِي ۖ وَهُوَ خَيْرُ الْحَاكِمِينَ

Când n-au mai avut nici o nădejde în privinţa lui, s-au tras deoparte ca să se sfătuiască. A zis cel mai mare dintre ei: „Oare nu ştiţi că tatăl vostru a făcut legământ cu voi înaintea lui Allah? Şi [nu vă amintiţi] cum l-aţi pierdut voi pe Iosif mai înainte? Eu nu voi pleca din [acest] pământ până ce nu-mi va îngădui tatăl meu sau până ce Allah nu va judeca în favoarea mea, căci El este cel mai bun dintre judecători!

Nobilul Coran în limba română