Surat Ta-Ha - سورة طه versetele 81 - 120

81

كُلُوا مِنْ طَيِّبَاتِ مَا رَزَقْنَاكُمْ وَلَا تَطْغَوْا فِيهِ فَيَحِلَّ عَلَيْكُمْ غَضَبِي ۖ وَمَنْ يَحْلِلْ عَلَيْهِ غَضَبِي فَقَدْ هَوَىٰ

„Mâncaţi din bunătăţile cu care v-am înzestrat, însă nu întreceţi măsura întru aceasta, ca să nu vă lovească mânia Mea, căci, cel pe care-l loveşte mânia Mea, este pierdut!
82

وَإِنِّي لَغَفَّارٌ لِمَنْ تَابَ وَآمَنَ وَعَمِلَ صَالِحًا ثُمَّ اهْتَدَىٰ

Eu sunt iertător cu acela care se căieşte, crede şi împlineşte fapte bune şi apoi se lasă călăuzit pe calea cea bună”.
83

وَمَا أَعْجَلَكَ عَنْ قَوْمِكَ يَا مُوسَىٰ

„Şi de ce te-ai grăbit [să te îndepărtezi] de neamul tău, Moise?”
84

قَالَ هُمْ أُولَاءِ عَلَىٰ أَثَرِي وَعَجِلْتُ إِلَيْكَ رَبِّ لِتَرْضَىٰ

A zis: „Ei sunt pe urmele mele şi eu am grăbit spre Tine, Doamne, pentru ca să fii mulţumit”.
85

قَالَ فَإِنَّا قَدْ فَتَنَّا قَوْمَكَ مِنْ بَعْدِكَ وَأَضَلَّهُمُ السَّامِرِيُّ

A zis: „Noi am pus neamul tău la încercare, după tine, şi As-Samiri l-a dus pe el în rătăcire”.
86

فَرَجَعَ مُوسَىٰ إِلَىٰ قَوْمِهِ غَضْبَانَ أَسِفًا ۚ قَالَ يَا قَوْمِ أَلَمْ يَعِدْكُمْ رَبُّكُمْ وَعْدًا حَسَنًا ۚ أَفَطَالَ عَلَيْكُمُ الْعَهْدُ أَمْ أَرَدْتُمْ أَنْ يَحِلَّ عَلَيْكُمْ غَضَبٌ مِنْ رَبِّكُمْ فَأَخْلَفْتُمْ مَوْعِدِي

Atunci s-a întors Moise la neamul său, mânios şi mâhnit, şi a zis: „O, neam al meu! Nu v-a făcut Domnul vostru frumoasă făgăduire? Legământul a fost prea lung pentru voi sau aţi vrut să se abată asupra voastră mânia Domnului vostru şi de aceea aţi călcat făgăduinţa făcută mie?”
87

قَالُوا مَا أَخْلَفْنَا مَوْعِدَكَ بِمَلْكِنَا وَلَٰكِنَّا حُمِّلْنَا أَوْزَارًا مِنْ زِينَةِ الْقَوْمِ فَقَذَفْنَاهَا فَكَذَٰلِكَ أَلْقَى السَّامِرِيُّ

Ei au zis: „Noi nu am călcat făgăduinţa dată ţie cu voia noastră, însă noi am fost încărcaţi cu sarcini de podoabe ale neamului [lui Faraon] şi le-am aruncat noi [în foc] şi asemenea le-a aruncat şi As-Samiri”.
88

فَأَخْرَجَ لَهُمْ عِجْلًا جَسَدًا لَهُ خُوَارٌ فَقَالُوا هَٰذَا إِلَٰهُكُمْ وَإِلَٰهُ مُوسَىٰ فَنَسِيَ

Şi le-a scos lor un viţel - un corp [neînsufleţit] cu muget - şi ei au zis: „Acesta este Domnul vostru şi Domnul lui Moise, însă el l-a uitat”.
89

أَفَلَا يَرَوْنَ أَلَّا يَرْجِعُ إِلَيْهِمْ قَوْلًا وَلَا يَمْلِكُ لَهُمْ ضَرًّا وَلَا نَفْعًا

Oare n-au văzut ei că el nu le răspundea cu nici o vorbă şi că el nu avea putere să le facă lor un rău sau să le fie spre folos?
90

وَلَقَدْ قَالَ لَهُمْ هَارُونُ مِنْ قَبْلُ يَا قَوْمِ إِنَّمَا فُتِنْتُمْ بِهِ ۖ وَإِنَّ رَبَّكُمُ الرَّحْمَٰنُ فَاتَّبِعُونِي وَأَطِيعُوا أَمْرِي

Şi le zisese şi Aaron mai înainte: „O, neam al meu! Voi aţi fost numai ispitiţi prin aceasta! Însă Domnul vostru cu adevărat este Cel Milostiv. Aşadar, urmaţi-mă şi ascultaţi de porunca mea!”
91

قَالُوا لَنْ نَبْرَحَ عَلَيْهِ عَاكِفِينَ حَتَّىٰ يَرْجِعَ إِلَيْنَا مُوسَىٰ

Dar ei au răspuns: „Vom rămâne adoratori ai lui până ce se va întoarce Moise la noi”.
92

قَالَ يَا هَارُونُ مَا مَنَعَكَ إِذْ رَأَيْتَهُمْ ضَلُّوا

A zis, atunci: „Ce te-a împiedicat, Aaron, când i-ai văzut că ei se duc în rătăcire,
93

أَلَّا تَتَّبِعَنِ ۖ أَفَعَصَيْتَ أَمْرِي

Să vii după mine? Te-ai răzvrătit şi tu împotriva poruncii mele?!”
94

قَالَ يَا ابْنَ أُمَّ لَا تَأْخُذْ بِلِحْيَتِي وَلَا بِرَأْسِي ۖ إِنِّي خَشِيتُ أَنْ تَقُولَ فَرَّقْتَ بَيْنَ بَنِي إِسْرَائِيلَ وَلَمْ تَرْقُبْ قَوْلِي

A zis: „O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă, nici de [părul din] cap! Mie mi-a fost teamă să nu zici: Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel şi nu ai aşteptat porunca mea!”
95

قَالَ فَمَا خَطْبُكَ يَا سَامِرِيُّ

A zis: „Şi care a fost socoteala ta, o, As-Samiri?”
96

قَالَ بَصُرْتُ بِمَا لَمْ يَبْصُرُوا بِهِ فَقَبَضْتُ قَبْضَةً مِنْ أَثَرِ الرَّسُولِ فَنَبَذْتُهَا وَكَذَٰلِكَ سَوَّلَتْ لِي نَفْسِي

A răspuns: „Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut: am luat o mână [de ţărână] de pe urma trimisului şi am aruncat-o [în foc]. Aşa mi-a spus sufletul meu”.
97

قَالَ فَاذْهَبْ فَإِنَّ لَكَ فِي الْحَيَاةِ أَنْ تَقُولَ لَا مِسَاسَ ۖ وَإِنَّ لَكَ مَوْعِدًا لَنْ تُخْلَفَهُ ۖ وَانْظُرْ إِلَىٰ إِلَٰهِكَ الَّذِي ظَلْتَ عَلَيْهِ عَاكِفًا ۖ لَنُحَرِّقَنَّهُ ثُمَّ لَنَنْسِفَنَّهُ فِي الْيَمِّ نَسْفًا

A zis: „Du-te! În această viaţă vei spune tu [la toată lumea]: „Nu mă atingeţi!” Şi vei avea tu o întâlnire de la care nu vei putea lipsi. Şi priveşte la Domnul tău, căruia i-ai rămas credincios! Noi îl vom preface în pulbere şi-l vom risipi în mare”.
98

إِنَّمَا إِلَٰهُكُمُ اللَّهُ الَّذِي لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ ۚ وَسِعَ كُلَّ شَيْءٍ عِلْمًا

Ci Domnul vostru este numai Allah, afară de care nu există altă divinitate. Iar El le cuprinde pe toate cu ştiinţa.
99

كَذَٰلِكَ نَقُصُّ عَلَيْكَ مِنْ أَنْبَاءِ مَا قَدْ سَبَقَ ۚ وَقَدْ آتَيْنَاكَ مِنْ لَدُنَّا ذِكْرًا

Astfel îţi povestim Noi istorisiri despre cele care au trecut şi îţi dăm Noi ţie o pomenire din partea Noastră.
100

مَنْ أَعْرَضَ عَنْهُ فَإِنَّهُ يَحْمِلُ يَوْمَ الْقِيَامَةِ وِزْرًا

Iar aceia care se îndepărtează de el [Coran] vor purta în Ziua Învierii o povară.
101

خَالِدِينَ فِيهِ ۖ وَسَاءَ لَهُمْ يَوْمَ الْقِيَامَةِ حِمْلًا

Şi veşnic vor fi ei într-aceasta. Şi ce grea povară vor avea ei în Ziua Învierii!
102

يَوْمَ يُنْفَخُ فِي الصُّورِ ۚ وَنَحْشُرُ الْمُجْرِمِينَ يَوْمَئِذٍ زُرْقًا

Ziua în care se va sufla în trâmbiţă şi-i vom aduna pe cei nelegiuiţi, învineţiţi!
103

يَتَخَافَتُونَ بَيْنَهُمْ إِنْ لَبِثْتُمْ إِلَّا عَشْرًا

Şi ei vor şuşoti între ei: „Voi nu aţi zăbovit decât zece [zile]”!
104

نَحْنُ أَعْلَمُ بِمَا يَقُولُونَ إِذْ يَقُولُ أَمْثَلُهُمْ طَرِيقَةً إِنْ لَبِثْتُمْ إِلَّا يَوْمًا

Noi ştim mai bine ceea ce spun ei, când va zice cel cu purtarea cea mai aleasă dintre ei: “Voi nu aţi zăbovit decât o zi!”
105

وَيَسْأَلُونَكَ عَنِ الْجِبَالِ فَقُلْ يَنْسِفُهَا رَبِّي نَسْفًا

Te întreabă despre munţi. Spune: "Domnul meu îi va face praf, risipindu-i,
106

فَيَذَرُهَا قَاعًا صَفْصَفًا

Şi îi va lăsa ca pe un şes neted,
107

لَا تَرَىٰ فِيهَا عِوَجًا وَلَا أَمْتًا

În care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură.
108

يَوْمَئِذٍ يَتَّبِعُونَ الدَّاعِيَ لَا عِوَجَ لَهُ ۖ وَخَشَعَتِ الْأَصْوَاتُ لِلرَّحْمَٰنِ فَلَا تَسْمَعُ إِلَّا هَمْسًا

În Ziua aceea îl vor urma pe cel care cheamă, fără abatere, iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar-Rahman] şi nu vei auzi decât o şoaptă.
109

يَوْمَئِذٍ لَا تَنْفَعُ الشَّفَاعَةُ إِلَّا مَنْ أَذِنَ لَهُ الرَّحْمَٰنُ وَرَضِيَ لَهُ قَوْلًا

În Ziua aceea nu va fi de folos mijlocirea, decât de la acela căruia Cel Milostiv [Ar-Rahman] îi va îngădui şi a cărui vorbă o va găsi plăcută.
110

يَعْلَمُ مَا بَيْنَ أَيْدِيهِمْ وَمَا خَلْفَهُمْ وَلَا يُحِيطُونَ بِهِ عِلْمًا

El ştie ceea ce se află în faţa lor şi ceea ce se află în urma lor, în vreme ce ei nu-L cuprind cu ştiinţa.
111

وَعَنَتِ الْوُجُوهُ لِلْحَيِّ الْقَيُّومِ ۖ وَقَدْ خَابَ مَنْ حَمَلَ ظُلْمًا

Feţele se vor pleca umilite în faţa Celui Veşnic Viu [şi] Atotputernic [Al-Hayy, Al-Qayyum] şi nefericit va fi acela care va purta o nedreptate.
112

وَمَنْ يَعْمَلْ مِنَ الصَّالِحَاتِ وَهُوَ مُؤْمِنٌ فَلَا يَخَافُ ظُلْمًا وَلَا هَضْمًا

Dar acela care săvârşeşte fapte bune şi este dreptcredincios nu are a se teme de nedreptate sau de oprimare.
113

وَكَذَٰلِكَ أَنْزَلْنَاهُ قُرْآنًا عَرَبِيًّا وَصَرَّفْنَا فِيهِ مِنَ الْوَعِيدِ لَعَلَّهُمْ يَتَّقُونَ أَوْ يُحْدِثُ لَهُمْ ذِكْرًا

Astfel l-am pogorât Noi: un Coran în [limba] arabă. Şi am desluşit în el ameninţările, pentru ca să fie ei cu teamă şi pentru ca să le trezească lor amintirea.
114

فَتَعَالَى اللَّهُ الْمَلِكُ الْحَقُّ ۗ وَلَا تَعْجَلْ بِالْقُرْآنِ مِنْ قَبْلِ أَنْ يُقْضَىٰ إِلَيْكَ وَحْيُهُ ۖ وَقُلْ رَبِّ زِدْنِي عِلْمًا

Şi mai presus [de toate] este Allah - Regele, Adevărul [Al-Malik, al-Haqq]! Nu te grăbi cu [recitarea] Coranului mai înainte de a ţi se încheia revelarea lui! Şi spune: „Doamne, sporeşte-mi mie ştiinţa!”
115

وَلَقَدْ عَهِدْنَا إِلَىٰ آدَمَ مِنْ قَبْلُ فَنَسِيَ وَلَمْ نَجِدْ لَهُ عَزْمًا

Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte, însă el l-a uitat şi Noi nu am aflat în el tărie.
116

وَإِذْ قُلْنَا لِلْمَلَائِكَةِ اسْجُدُوا لِآدَمَ فَسَجَدُوا إِلَّا إِبْلِيسَ أَبَىٰ

Şi când Noi le-am zis îngerilor: „Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam!”, s-au prosternat ei, afară de Iblis, care s-a împotrivit.
117

فَقُلْنَا يَا آدَمُ إِنَّ هَٰذَا عَدُوٌّ لَكَ وَلِزَوْجِكَ فَلَا يُخْرِجَنَّكُمَا مِنَ الْجَنَّةِ فَتَشْقَىٰ

Atunci am zis Noi: „O, Adam, acesta vă este vrăjmaş ţie şi soaţei tale. [Fiţi cu grijă] să nu vă scoată pe voi din Rai şi să fii tu nefericit!
118

إِنَّ لَكَ أَلَّا تَجُوعَ فِيهَا وَلَا تَعْرَىٰ

El este pentru tine; pentru ca să nu-ţi fie foame în el şi să nu fii gol,
119

وَأَنَّكَ لَا تَظْمَأُ فِيهَا وَلَا تَضْحَىٰ

Pentru ca să nu-ţi fie ţie sete în el şi să nu te lovească dogoarea soarelui”.
120

فَوَسْوَسَ إِلَيْهِ الشَّيْطَانُ قَالَ يَا آدَمُ هَلْ أَدُلُّكَ عَلَىٰ شَجَرَةِ الْخُلْدِ وَمُلْكٍ لَا يَبْلَىٰ

Şi l-a ispitit pe el Şeitan, zicându-i: „O, Adam, vrei tu să-ţi arăt pomul veşniciei şi împărăţia care nu piere?”

Nobilul Coran în limba română