Surat Hud - سورة هُودْ versetele 41 - 80

41

وَقَالَ ارْكَبُوا فِيهَا بِسْمِ اللَّهِ مَجْرَاهَا وَمُرْسَاهَا ۚ إِنَّ رَبِّي لَغَفُورٌ رَحِيمٌ

Şi a zis el: “Urcaţi-vă pe ea! În numele lui Allah va fi mersul ei şi oprirea ei! Domnul meu este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]!”
42

وَهِيَ تَجْرِي بِهِمْ فِي مَوْجٍ كَالْجِبَالِ وَنَادَىٰ نُوحٌ ابْنَهُ وَكَانَ فِي مَعْزِلٍ يَا بُنَيَّ ارْكَبْ مَعَنَا وَلَا تَكُنْ مَعَ الْكَافِرِينَ

Şi când a purces cu ei printre valuri ca munţii, l-a strigat Noe pe fiul său, care stătea deoparte: “O, fiul meu! Urcă împreună cu noi, nu fi laolaltă cu necredincioşii!”
43

قَالَ سَآوِي إِلَىٰ جَبَلٍ يَعْصِمُنِي مِنَ الْمَاءِ ۚ قَالَ لَا عَاصِمَ الْيَوْمَ مِنْ أَمْرِ اللَّهِ إِلَّا مَنْ رَحِمَ ۚ وَحَالَ بَيْنَهُمَا الْمَوْجُ فَكَانَ مِنَ الْمُغْرَقِينَ

Dar a răspuns [fiul]: “Voi găsi refugiu pe un munte ce mă va apăra de apă”. I-a zis [atunci]: “Astăzi nu este apărător de porunca lui Allah, afară de acela cu care El este îndurător!” Şi valurile i-au despărţit pe ei doi, iar el a fost printre cei înecaţi!
44

وَقِيلَ يَا أَرْضُ ابْلَعِي مَاءَكِ وَيَا سَمَاءُ أَقْلِعِي وَغِيضَ الْمَاءُ وَقُضِيَ الْأَمْرُ وَاسْتَوَتْ عَلَى الْجُودِيِّ ۖ وَقِيلَ بُعْدًا لِلْقَوْمِ الظَّالِمِينَ

Şi s-a grăit: “O, pământule! Înghite apa ta!” şi “O, cerule! Încetează [cu ploaia]!” Şi a scăzut apa şi s-a împlinit porunca, iar ea s-a aşezat pe muntele Al-Judi. Şi s-a grăit: “Piară neamul de nelegiuiţi!”
45

وَنَادَىٰ نُوحٌ رَبَّهُ فَقَالَ رَبِّ إِنَّ ابْنِي مِنْ أَهْلِي وَإِنَّ وَعْدَكَ الْحَقُّ وَأَنْتَ أَحْكَمُ الْحَاكِمِينَ

Şi L-a chemat Noe pe Domnul său şi a zis: “Doamne, fiul meu este din familia mea! Făgăduinţa Ta este Adevărul, iar Tu eşti cel mai drept dintre cei drepţi!”
46

قَالَ يَا نُوحُ إِنَّهُ لَيْسَ مِنْ أَهْلِكَ ۖ إِنَّهُ عَمَلٌ غَيْرُ صَالِحٍ ۖ فَلَا تَسْأَلْنِ مَا لَيْسَ لَكَ بِهِ عِلْمٌ ۖ إِنِّي أَعِظُكَ أَنْ تَكُونَ مِنَ الْجَاهِلِينَ

A zis: “O, Noe! El nu este din stirpea ta. Aceasta [pe care a săvârşit-o el] este o faptă necinstită. Nu-mi cere aceea despre care tu nu ai ştiinţă! Eu te îndemn pentru ca tu să nu fi printre cei nepricepuţi!”
47

قَالَ رَبِّ إِنِّي أَعُوذُ بِكَ أَنْ أَسْأَلَكَ مَا لَيْسَ لِي بِهِ عِلْمٌ ۖ وَإِلَّا تَغْفِرْ لِي وَتَرْحَمْنِي أَكُنْ مِنَ الْخَاسِرِينَ

Atunci a zis: “Doamne, eu caut iertare la Tine că Te întreb despre ceea ce nu s-ar cuveni să Te întreb, iar de nu mă vei ierta şi nu vei fi îndurător cu mine, voi fi printre cei pierduţi”.
48

قِيلَ يَا نُوحُ اهْبِطْ بِسَلَامٍ مِنَّا وَبَرَكَاتٍ عَلَيْكَ وَعَلَىٰ أُمَمٍ مِمَّنْ مَعَكَ ۚ وَأُمَمٌ سَنُمَتِّعُهُمْ ثُمَّ يَمَسُّهُمْ مِنَّا عَذَابٌ أَلِيمٌ

S-a fost zis: “O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră şi cu binecuvântări asupra ta şi asupra comunităţilor ce se vor ivi dintre acei care sunt cu tine. Iar alte comunităţi le vom lăsa să aibă parte de bucurie trecătoare şi pe ele le va ajunge apoi chin dureros [venind] de la Noi.
49

تِلْكَ مِنْ أَنْبَاءِ الْغَيْبِ نُوحِيهَا إِلَيْكَ ۖ مَا كُنْتَ تَعْلَمُهَا أَنْتَ وَلَا قَوْمُكَ مِنْ قَبْلِ هَٰذَا ۖ فَاصْبِرْ ۖ إِنَّ الْعَاقِبَةَ لِلْمُتَّقِينَ

Acestea sunt câteva veşti despre cele neştiute [de oameni], pe care Noi ţi le revelăm şi pe care nu le-aţi ştiut nici tu, nici neamul tău, mai înainte de aceasta. Deci fii răbdător, căci sfârşitul va fi al celor temători [de Allah]!
50

وَإِلَىٰ عَادٍ أَخَاهُمْ هُودًا ۚ قَالَ يَا قَوْمِ اعْبُدُوا اللَّهَ مَا لَكُمْ مِنْ إِلَٰهٍ غَيْرُهُ ۖ إِنْ أَنْتُمْ إِلَّا مُفْتَرُونَ

Şi [Noi l-am trimis] la [neamul] ’Ad pe fratele lor Hud, care a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi [altă] divinitate în afară de El! Voi sunteţi doar născocitori [de minciuni]!
51

يَا قَوْمِ لَا أَسْأَلُكُمْ عَلَيْهِ أَجْرًا ۖ إِنْ أَجْرِيَ إِلَّا عَلَى الَّذِي فَطَرَنِي ۚ أَفَلَا تَعْقِلُونَ

O, neam al meu! Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, ci răsplata mea este numai la Acela care m-a creat. Oare voi nu pricepeţi?
52

وَيَا قَوْمِ اسْتَغْفِرُوا رَبَّكُمْ ثُمَّ تُوبُوا إِلَيْهِ يُرْسِلِ السَّمَاءَ عَلَيْكُمْ مِدْرَارًا وَيَزِدْكُمْ قُوَّةً إِلَىٰ قُوَّتِكُمْ وَلَا تَتَوَلَّوْا مُجْرِمِينَ

O, neam al meu! Rugaţi-vă de iertare Domnului vostru, apoi căiţi-vă faţă de El, pentru ca El să trimită asupra voastră cerul încărcat de ploaie şi să sporească puterea voastră cu putere! Şi nu vă abateţi ca nişte mari păcătoşi!”
53

قَالُوا يَا هُودُ مَا جِئْتَنَا بِبَيِّنَةٍ وَمَا نَحْنُ بِتَارِكِي آلِهَتِنَا عَنْ قَوْلِكَ وَمَا نَحْنُ لَكَ بِمُؤْمِنِينَ

Au zis ei: “O, Hud! Nu ne-ai adus nouă un semn desluşit, iar noi nu-i vom părăsi pe zeii noştri, pentru cuvântul tău, şi nici nu vom fi cu credinţă în tine!
54

إِنْ نَقُولُ إِلَّا اعْتَرَاكَ بَعْضُ آلِهَتِنَا بِسُوءٍ ۗ قَالَ إِنِّي أُشْهِدُ اللَّهَ وَاشْهَدُوا أَنِّي بَرِيءٌ مِمَّا تُشْرِكُونَ

Noi nu zicem decât că te-a ajuns un rău de la unul din zeii noştri!” A zis el: “Eu Îl iau pe Allah ca martor şi voi, de asemenea, fiţi martori că eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luaţi ca asociaţi
55

مِنْ دُونِهِ ۖ فَكِيدُونِي جَمِيعًا ثُمَّ لَا تُنْظِرُونِ

În locul Lui! Deci vicleniţi cu toţii împotriva mea, fără să-mi daţi nici un răgaz!
56

إِنِّي تَوَكَّلْتُ عَلَى اللَّهِ رَبِّي وَرَبِّكُمْ ۚ مَا مِنْ دَابَّةٍ إِلَّا هُوَ آخِذٌ بِنَاصِيَتِهَا ۚ إِنَّ رَبِّي عَلَىٰ صِرَاطٍ مُسْتَقِيمٍ

Eu mă încred în Allah - Domnul meu şi Domnul vostru! Şi nu este vietate pe care El să nu o ţină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept!
57

فَإِنْ تَوَلَّوْا فَقَدْ أَبْلَغْتُكُمْ مَا أُرْسِلْتُ بِهِ إِلَيْكُمْ ۚ وَيَسْتَخْلِفُ رَبِّي قَوْمًا غَيْرَكُمْ وَلَا تَضُرُّونَهُ شَيْئًا ۚ إِنَّ رَبِّي عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ حَفِيظٌ

Iar de vă veţi întoarce, eu nu am făcut decât să vă aduc cele cu care am fost trimis la voi. Şi Domnul meu va lăsa să urmeze după voi un alt neam, fără ca voi să-I aduceţi Lui vreun rău. Iar Domnul meu este peste toate Păzitor!”
58

وَلَمَّا جَاءَ أَمْرُنَا نَجَّيْنَا هُودًا وَالَّذِينَ آمَنُوا مَعَهُ بِرَحْمَةٍ مِنَّا وَنَجَّيْنَاهُمْ مِنْ عَذَابٍ غَلِيظٍ

Şi când a venit porunca Noastră, i-am mântuit Noi pe Hud şi pe cei care credeau împreună cu el, prin mila Noastră, şi i-am mântuit de osândă cruntă!
59

وَتِلْكَ عَادٌ ۖ جَحَدُوا بِآيَاتِ رَبِّهِمْ وَعَصَوْا رُسُلَهُ وَاتَّبَعُوا أَمْرَ كُلِّ جَبَّارٍ عَنِيدٍ

Aceştia sunt [neamul] ’Ad. Ei au tăgăduit semnele Domnului lor şi nu au dat ascultare trimişilor Săi şi au urmat ei porunca oricărui tiran îndărătnic.
60

وَأُتْبِعُوا فِي هَٰذِهِ الدُّنْيَا لَعْنَةً وَيَوْمَ الْقِيَامَةِ ۗ أَلَا إِنَّ عَادًا كَفَرُوا رَبَّهُمْ ۗ أَلَا بُعْدًا لِعَادٍ قَوْمِ هُودٍ

Şi au fost ei urmăriţi de un blestem în această lume şi în Ziua Învierii. [Neamul] ’Ad nu a crezut în Domnul lor. Departe cu ‘Ad, neamul lui Hud!
61

وَإِلَىٰ ثَمُودَ أَخَاهُمْ صَالِحًا ۚ قَالَ يَا قَوْمِ اعْبُدُوا اللَّهَ مَا لَكُمْ مِنْ إِلَٰهٍ غَيْرُهُ ۖ هُوَ أَنْشَأَكُمْ مِنَ الْأَرْضِ وَاسْتَعْمَرَكُمْ فِيهَا فَاسْتَغْفِرُوهُ ثُمَّ تُوبُوا إِلَيْهِ ۚ إِنَّ رَبِّي قَرِيبٌ مُجِيبٌ

Şi [Noi] am trimis la Thamud pe fratele lor Salih, care a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afară de El! El v-a creat pe voi din pământ şi v-a dat vouă să locuiţi pe el. Rugaţi-L pe El de iertare şi căiţi-vă la El! Domnul meu este Apropiat [şi] El este Cel care Răspunde Întotdeauna!”
62

قَالُوا يَا صَالِحُ قَدْ كُنْتَ فِينَا مَرْجُوًّا قَبْلَ هَٰذَا ۖ أَتَنْهَانَا أَنْ نَعْبُدَ مَا يَعْبُدُ آبَاؤُنَا وَإِنَّنَا لَفِي شَكٍّ مِمَّا تَدْعُونَا إِلَيْهِ مُرِيبٍ

Ei au zis: “O, Salih! Ai fost tu înainte de aceasta dorit peste noi. Dar oare, ne opreşti tu să adorăm ceea ce au adorat părinţii noştri? Noi suntem într-o îndoială tulburătoare cu privire la cele la care ne chemi!”
63

قَالَ يَا قَوْمِ أَرَأَيْتُمْ إِنْ كُنْتُ عَلَىٰ بَيِّنَةٍ مِنْ رَبِّي وَآتَانِي مِنْهُ رَحْمَةً فَمَنْ يَنْصُرُنِي مِنَ اللَّهِ إِنْ عَصَيْتُهُ ۖ فَمَا تَزِيدُونَنِي غَيْرَ تَخْسِيرٍ

A zis el: “O, neam al meu! Ce ziceţi voi, dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi-a dăruit şi îndurare de la El! Cine mă va apăra pe mine de Allah, dacă eu nu m-aş supune Lui? Voi nu-mi sporiţi decât pierderea!
64

وَيَا قَوْمِ هَٰذِهِ نَاقَةُ اللَّهِ لَكُمْ آيَةً فَذَرُوهَا تَأْكُلْ فِي أَرْضِ اللَّهِ وَلَا تَمَسُّوهَا بِسُوءٍ فَيَأْخُذَكُمْ عَذَابٌ قَرِيبٌ

O, neam al meu! Iată această cămilă de la Allah, care este un semn desluşit pentru voi! Lăsaţi-o să pască pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, căci vă va lovi pe voi osândă apropiată!”
65

فَعَقَرُوهَا فَقَالَ تَمَتَّعُوا فِي دَارِكُمْ ثَلَاثَةَ أَيَّامٍ ۖ ذَٰلِكَ وَعْدٌ غَيْرُ مَكْذُوبٍ

Însă ei au înjunghiat-o şi atunci le-a zis el: “Mai bucuraţi-vă în casele voastre [încă] trei zile! Aceasta este o făgăduinţă fără de minciună!”
66

فَلَمَّا جَاءَ أَمْرُنَا نَجَّيْنَا صَالِحًا وَالَّذِينَ آمَنُوا مَعَهُ بِرَحْمَةٍ مِنَّا وَمِنْ خِزْيِ يَوْمِئِذٍ ۗ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ الْقَوِيُّ الْعَزِيزُ

Şi când a venit porunca Noastră, i-am mântuit Noi pe Salih şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, de ruşinea acelei zile. Domnul tău este Cel Puternic [şi] Tare [Al-Qawiyy, Al-'Aziz].
67

وَأَخَذَ الَّذِينَ ظَلَمُوا الصَّيْحَةُ فَأَصْبَحُوا فِي دِيَارِهِمْ جَاثِمِينَ

Şi pe cei nelegiuiţi i-a lovit strigătul tunător şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa în jos,
68

كَأَنْ لَمْ يَغْنَوْا فِيهَا ۗ أَلَا إِنَّ ثَمُودَ كَفَرُوا رَبَّهُمْ ۗ أَلَا بُعْدًا لِثَمُودَ

Ca şi când nu ar fi locuit [niciodată] în belşug în ele. Într-adevăr, [neamul] Thamud nu a crezut în Stăpânul lor! Ducă-se Thamud!
69

وَلَقَدْ جَاءَتْ رُسُلُنَا إِبْرَاهِيمَ بِالْبُشْرَىٰ قَالُوا سَلَامًا ۖ قَالَ سَلَامٌ ۖ فَمَا لَبِثَ أَنْ جَاءَ بِعِجْلٍ حَنِيذٍ

Şi au venit trimişii Noştri la Avraam cu veste bună. Au zis ei: “Pace!” Şi le-a răspuns el: “Pace [vouă]”! şi nu a pregetat să aducă un viţel fript.
70

فَلَمَّا رَأَىٰ أَيْدِيَهُمْ لَا تَصِلُ إِلَيْهِ نَكِرَهُمْ وَأَوْجَسَ مِنْهُمْ خِيفَةً ۚ قَالُوا لَا تَخَفْ إِنَّا أُرْسِلْنَا إِلَىٰ قَوْمِ لُوطٍ

Şi când a văzut că mâinile lor nu se întind spre el, a devenit bănuitor şi l-a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: “Nu-ţi fie frică! Noi am fost trimişi la neamul lui Lot!”
71

وَامْرَأَتُهُ قَائِمَةٌ فَضَحِكَتْ فَبَشَّرْنَاهَا بِإِسْحَاقَ وَمِنْ وَرَاءِ إِسْحَاقَ يَعْقُوبَ

Şi muierea lui stătea în picioare şi a râs ea. Noi i l-am vestit pe Isaac, iar după el pe Iacob.
72

قَالَتْ يَا وَيْلَتَىٰ أَأَلِدُ وَأَنَا عَجُوزٌ وَهَٰذَا بَعْلِي شَيْخًا ۖ إِنَّ هَٰذَا لَشَيْءٌ عَجِيبٌ

Ci ea a zis: “Vai mie! O să nasc eu când sunt o muiere bătrână, iar bărbatul meu e un moşneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat!”
73

قَالُوا أَتَعْجَبِينَ مِنْ أَمْرِ اللَّهِ ۖ رَحْمَتُ اللَّهِ وَبَرَكَاتُهُ عَلَيْكُمْ أَهْلَ الْبَيْتِ ۚ إِنَّهُ حَمِيدٌ مَجِيدٌ

Dar ei au zis: “Te miri tu de hotărârea lui Allah? Îndurarea şi binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case! El este cu adevărat Cel Vrednic de Laudă [şi] Cel Vrednic de Glorie [Hamid, Majid]!
74

فَلَمَّا ذَهَبَ عَنْ إِبْرَاهِيمَ الرَّوْعُ وَجَاءَتْهُ الْبُشْرَىٰ يُجَادِلُنَا فِي قَوْمِ لُوطٍ

Şi când i-a trecut lui Avraam frica şi i-a venit vestea cea bună, a vorbit el cu Noi [în apărarea] neamului lui Lot.
75

إِنَّ إِبْرَاهِيمَ لَحَلِيمٌ أَوَّاهٌ مُنِيبٌ

Avraam era blând, căinător şi rugător.
76

يَا إِبْرَاهِيمُ أَعْرِضْ عَنْ هَٰذَا ۖ إِنَّهُ قَدْ جَاءَ أَمْرُ رَبِّكَ ۖ وَإِنَّهُمْ آتِيهِمْ عَذَابٌ غَيْرُ مَرْدُودٍ

“O, Avraam, renunţă la aceasta, căci hotărârea Domnului tău a venit, iar asupra lor se va abate o osândă nestrămutată”.
77

وَلَمَّا جَاءَتْ رُسُلُنَا لُوطًا سِيءَ بِهِمْ وَضَاقَ بِهِمْ ذَرْعًا وَقَالَ هَٰذَا يَوْمٌ عَصِيبٌ

Şi când trimişii Noştri au venit la Lot, s-a simţit stingherit, neştiind ce să facă. Şi a zis el: “Aceasta este o zi cumplită”.
78

وَجَاءَهُ قَوْمُهُ يُهْرَعُونَ إِلَيْهِ وَمِنْ قَبْلُ كَانُوا يَعْمَلُونَ السَّيِّئَاتِ ۚ قَالَ يَا قَوْمِ هَٰؤُلَاءِ بَنَاتِي هُنَّ أَطْهَرُ لَكُمْ ۖ فَاتَّقُوا اللَّهَ وَلَا تُخْزُونِ فِي ضَيْفِي ۖ أَلَيْسَ مِنْكُمْ رَجُلٌ رَشِيدٌ

Şi s-a grăbit neamul său către el, după ce până atunci săvârşiseră fapte rele. Şi le-a zis el: “O, neam al meu! Acestea sunt fiicele mele şi ele sunt mai curate pentru voi. Fiţi cu frică de Allah şi nu mă faceţi de ocară faţă de oaspeţii mei! Oare nu este printre voi un bărbat chibzuit?”
79

قَالُوا لَقَدْ عَلِمْتَ مَا لَنَا فِي بَنَاتِكَ مِنْ حَقٍّ وَإِنَّكَ لَتَعْلَمُ مَا نُرِيدُ

Dar ei au zis: “Tu ştii că nu avem nevoie de fiicele tale şi tu ştii ceea ce voim noi!”
80

قَالَ لَوْ أَنَّ لِي بِكُمْ قُوَّةً أَوْ آوِي إِلَىٰ رُكْنٍ شَدِيدٍ

A zis el: “O, de-aş avea eu putere asupra voastră sau de-aş găsi un sprijin temut!”

Nobilul Coran în limba română