Surat Fatir - سورة فَاطِر versetele 41 - 45

41

إِنَّ اللَّهَ يُمْسِكُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ أَنْ تَزُولَا ۚ وَلَئِنْ زَالَتَا إِنْ أَمْسَكَهُمَا مِنْ أَحَدٍ مِنْ بَعْدِهِ ۚ إِنَّهُ كَانَ حَلِيمًا غَفُورًا

Allah ţine cerurile şi pământul ca să nu se prăbuşească. Iar dacă s-ar prăbuşi, nimeni, după El, nu le-ar mai putea ţine! El este Răbdător [şi] Iertător [Halim, Ghafur].
42

وَأَقْسَمُوا بِاللَّهِ جَهْدَ أَيْمَانِهِمْ لَئِنْ جَاءَهُمْ نَذِيرٌ لَيَكُونُنَّ أَهْدَىٰ مِنْ إِحْدَى الْأُمَمِ ۖ فَلَمَّا جَاءَهُمْ نَذِيرٌ مَا زَادَهُمْ إِلَّا نُفُورًا

Ei au făcut [mai înainte] jurăminte sfinte, pe Allah, că de le va veni un prevenitor ei vor fi mai bine călăuziţi decât orice altă comunitate. Dar când le-a venit lor un prevenitor [Muhammed], venirea lui nu a făcut decât să le sporească nesuferirea şi mai mult,
43

اسْتِكْبَارًا فِي الْأَرْضِ وَمَكْرَ السَّيِّئِ ۚ وَلَا يَحِيقُ الْمَكْرُ السَّيِّئُ إِلَّا بِأَهْلِهِ ۚ فَهَلْ يَنْظُرُونَ إِلَّا سُنَّتَ الْأَوَّلِينَ ۚ فَلَنْ تَجِدَ لِسُنَّتِ اللَّهِ تَبْدِيلًا ۖ وَلَنْ تَجِدَ لِسُنَّتِ اللَّهِ تَحْوِيلًا

Semeţindu-se pe pământ şi prin viclenia celui şiret. Însă viclenia perfidă nu cuprinde decât neamul ei. Şi oare aşteaptă ei [altceva] decât rânduiala celor vechi? Dar nu vei găsi nicicând înlocuire pentru rânduiala lui Allah şi nu vei găsi niciodată schimbare pentru rânduiala lui Allah!
44

أَوَلَمْ يَسِيرُوا فِي الْأَرْضِ فَيَنْظُرُوا كَيْفَ كَانَ عَاقِبَةُ الَّذِينَ مِنْ قَبْلِهِمْ وَكَانُوا أَشَدَّ مِنْهُمْ قُوَّةً ۚ وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُعْجِزَهُ مِنْ شَيْءٍ فِي السَّمَاوَاتِ وَلَا فِي الْأَرْضِ ۚ إِنَّهُ كَانَ عَلِيمًا قَدِيرًا

Oare n-au purces ei prin lume şi nu au văzut care a fost sfârşitul celor de dinaintea lor, deşi au fost mai puternici decât ei?! Şi nimic din ceruri şi de pre pământ nu poate să scape de pedeapsa lui Allah, căci El este Atoateştiutor [şi] Atotputernic ['Alim, Qadir].
45

وَلَوْ يُؤَاخِذُ اللَّهُ النَّاسَ بِمَا كَسَبُوا مَا تَرَكَ عَلَىٰ ظَهْرِهَا مِنْ دَابَّةٍ وَلَٰكِنْ يُؤَخِّرُهُمْ إِلَىٰ أَجَلٍ مُسَمًّى ۖ فَإِذَا جَاءَ أَجَلُهُمْ فَإِنَّ اللَّهَ كَانَ بِعِبَادِهِ بَصِيرًا

Iar dacă Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobândit, n-ar mai lăsa pe faţa lui [a pământului] nici o vietate. Însă El îi păsuieşte până la un termen hotărât şi când va sosi termenul lor, atunci Allah va fi cu robii Săi Binevăzător [Basir].

Nobilul Coran în limba română