Surat Al-Muminun - سورة المُؤمنون versetele 81 - 118

81

بَلْ قَالُوا مِثْلَ مَا قَالَ الْأَوَّلُونَ

Însă ei zic, asemenea cum au zis şi cei de mai înainte.
82

قَالُوا أَإِذَا مِتْنَا وَكُنَّا تُرَابًا وَعِظَامًا أَإِنَّا لَمَبْعُوثُونَ

Zic ei: “Oare după ce vom muri şi vom fi noi ţărână şi oseminte, vom mai fi noi aduşi la viaţă din nou?
83

لَقَدْ وُعِدْنَا نَحْنُ وَآبَاؤُنَا هَٰذَا مِنْ قَبْلُ إِنْ هَٰذَا إِلَّا أَسَاطِيرُ الْأَوَّلِينَ

Ni s-a făgăduit şi nouă şi părinţilor noştri, mai înainte, aceasta, însă acestea nu sunt decât legende ale înaintaşilor!”
84

قُلْ لِمَنِ الْأَرْضُ وَمَنْ فِيهَا إِنْ كُنْتُمْ تَعْلَمُونَ

Spune: “Cui îi aparţin pământul şi cei care se află pe el, dacă voi ştiţi?”
85

سَيَقُولُونَ لِلَّهِ ۚ قُلْ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ

Ei vor zice: “Lui Allah!” Spune: “Oare voi nu voiţi să luaţi aminte?”
86

قُلْ مَنْ رَبُّ السَّمَاوَاتِ السَّبْعِ وَرَبُّ الْعَرْشِ الْعَظِيمِ

Spune: “Şi cine este Stăpânul celor şapte ceruri şi Stăpânul Tronului sublim?”
87

سَيَقُولُونَ لِلَّهِ ۚ قُلْ أَفَلَا تَتَّقُونَ

Ei vor zice: “[Ele sunt ale] lui Allah!“ Spune: “Şi oare voi nu vă temeţi?”
88

قُلْ مَنْ بِيَدِهِ مَلَكُوتُ كُلِّ شَيْءٍ وَهُوَ يُجِيرُ وَلَا يُجَارُ عَلَيْهِ إِنْ كُنْتُمْ تَعْلَمُونَ

Spune: “În mâna cui se află stăpânirea tuturor lucrurilor şi cine apără şi de cine nu există apărare, dacă ştiţi?"
89

سَيَقُولُونَ لِلَّهِ ۚ قُلْ فَأَنَّىٰ تُسْحَرُونَ

Vor zice ei: “Ale lui Allah sunt!” Spune: “Şi cum se face că sunteţi voi fermecaţi?”
90

بَلْ أَتَيْنَاهُمْ بِالْحَقِّ وَإِنَّهُمْ لَكَاذِبُونَ

Noi le-am adus lor Adevărul, însă ei sunt mincinoşi.
91

مَا اتَّخَذَ اللَّهُ مِنْ وَلَدٍ وَمَا كَانَ مَعَهُ مِنْ إِلَٰهٍ ۚ إِذًا لَذَهَبَ كُلُّ إِلَٰهٍ بِمَا خَلَقَ وَلَعَلَا بَعْضُهُمْ عَلَىٰ بَعْضٍ ۚ سُبْحَانَ اللَّهِ عَمَّا يَصِفُونَ

Allah nu Şi-a luat nici un copil şi nu este nici o divinitate alături de El. [Dacă ar fi fost mai multe divinităţi], fiecare divinitate s-ar fi dus împreună cu ceea ce a creat şi unii dintre ei ar fi încercat să fie deasupra celorlalţi. Mărire lui Allah care este mai presus de tot ceea ce vorbesc ei”
92

عَالِمِ الْغَيْبِ وَالشَّهَادَةِ فَتَعَالَىٰ عَمَّا يُشْرِكُونَ

[El este] Cunoscătorul tuturor celor nevăzute şi văzute! Şi El este mai presus de faptul că îi fac Lui asociaţi!
93

قُلْ رَبِّ إِمَّا تُرِيَنِّي مَا يُوعَدُونَ

Spune: “Doamne, dacă Tu mă laşi să văd ceea ce le este lor făgăduit,
94

رَبِّ فَلَا تَجْعَلْنِي فِي الْقَوْمِ الظَّالِمِينَ

Atunci nu mă aşeza, Doamne, întru neamul celor nelegiuiţi!”
95

وَإِنَّا عَلَىٰ أَنْ نُرِيَكَ مَا نَعِدُهُمْ لَقَادِرُونَ

Noi avem puterea să-ţi arătăm ceea ce le făgăduim.
96

ادْفَعْ بِالَّتِي هِيَ أَحْسَنُ السَّيِّئَةَ ۚ نَحْنُ أَعْلَمُ بِمَا يَصِفُونَ

Respinge răul cu ceva care este mai bun! Noi ştim prea bine ceea ce vorbesc ei!
97

وَقُلْ رَبِّ أَعُوذُ بِكَ مِنْ هَمَزَاتِ الشَّيَاطِينِ

Şi spune: “Doamne, eu caut scăpare la Tine împotriva ispitelor şeitanilor
98

وَأَعُوذُ بِكَ رَبِّ أَنْ يَحْضُرُونِ

Şi eu caut scăpare la Tine, Doamne, pentru ca ei să nu se apropie de mine!”
99

حَتَّىٰ إِذَا جَاءَ أَحَدَهُمُ الْمَوْتُ قَالَ رَبِّ ارْجِعُونِ

Abia când vine moartea la unul dintre ei, zice el: “Doamne, adu-mă pe mine înapoi,
100

لَعَلِّي أَعْمَلُ صَالِحًا فِيمَا تَرَكْتُ ۚ كَلَّا ۚ إِنَّهَا كَلِمَةٌ هُوَ قَائِلُهَا ۖ وَمِنْ وَرَائِهِمْ بَرْزَخٌ إِلَىٰ يَوْمِ يُبْعَثُونَ

Pentru ca eu să fac bine, în cele pe care le-am lăsat!" “Nicidecum!” Acesta este un cuvânt pe care el îl va rosti. Iar în urma lor este o despărţire, până în Ziua când vor fi sculaţi [din morţi].
101

فَإِذَا نُفِخَ فِي الصُّورِ فَلَا أَنْسَابَ بَيْنَهُمْ يَوْمَئِذٍ وَلَا يَتَسَاءَلُونَ

Iar când se va sufla în trâmbiţă, nu vor mai fi înrudiri între ei în Ziua aceea, nici nu se vor întreba întreolaltă.
102

فَمَنْ ثَقُلَتْ مَوَازِينُهُ فَأُولَٰئِكَ هُمُ الْمُفْلِحُونَ

Aceia ale căror balanţe vor atârna mai greu, aceia vor fi cei fericiţi,
103

وَمَنْ خَفَّتْ مَوَازِينُهُ فَأُولَٰئِكَ الَّذِينَ خَسِرُوا أَنْفُسَهُمْ فِي جَهَنَّمَ خَالِدُونَ

Iar aceia ale căror balanţe vor atârna mai uşor, aceia sunt cei care şi-au pierdut sufletele lor şi ei în Gheena vor avea sălaş veşnic.
104

تَلْفَحُ وُجُوهَهُمُ النَّارُ وَهُمْ فِيهَا كَالِحُونَ

Focul va arde feţele lor şi buzele lor vor fi schimonosite.
105

أَلَمْ تَكُنْ آيَاتِي تُتْلَىٰ عَلَيْكُمْ فَكُنْتُمْ بِهَا تُكَذِّبُونَ

“Oare nu vi s-au recitat vouă versetele Mele, iar voi le-aţi luat drept minciună?”
106

قَالُوا رَبَّنَا غَلَبَتْ عَلَيْنَا شِقْوَتُنَا وَكُنَّا قَوْمًا ضَالِّينَ

Ei vor zice: “Doamne, rătăcirea noastră ne-a învins şi noi am fost un neam de oameni rătăciţi!
107

رَبَّنَا أَخْرِجْنَا مِنْهَا فَإِنْ عُدْنَا فَإِنَّا ظَالِمُونَ

Doamne, scoate-ne pe noi din el! Şi dacă iarăşi ne vom întoarce, suntem noi nelegiuiţi!”
108

قَالَ اخْسَئُوا فِيهَا وَلَا تُكَلِّمُونِ

El zice: “Rămâneţi în el umiliţi şi nu mai vorbiţi cu Mine!”
109

إِنَّهُ كَانَ فَرِيقٌ مِنْ عِبَادِي يَقُولُونَ رَبَّنَا آمَنَّا فَاغْفِرْ لَنَا وَارْحَمْنَا وَأَنْتَ خَيْرُ الرَّاحِمِينَ

[Pentru că au fost] o parte dintre robii Mei care au zis: “Doamne, noi am crezut! Deci iartă-ne şi îndură-Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun dintre cei îndurători!”,
110

فَاتَّخَذْتُمُوهُمْ سِخْرِيًّا حَتَّىٰ أَنْسَوْكُمْ ذِكْرِي وَكُنْتُمْ مِنْهُمْ تَضْحَكُونَ

Însă voi i-aţi batjocorit, până aţi uitat pomenirea Mea, şi voi râdeaţi de ei.
111

إِنِّي جَزَيْتُهُمُ الْيَوْمَ بِمَا صَبَرُوا أَنَّهُمْ هُمُ الْفَائِزُونَ

Astăzi, eu îi răsplătesc pentru că ei au fost statornici, astfel încât ei să fie cei care izbândesc.
112

قَالَ كَمْ لَبِثْتُمْ فِي الْأَرْضِ عَدَدَ سِنِينَ

El va zice: “Câţi ani aţi rămas voi pe pământ?”
113

قَالُوا لَبِثْنَا يَوْمًا أَوْ بَعْضَ يَوْمٍ فَاسْأَلِ الْعَادِّينَ

Vor răspunde ei: “Am rămas o zi sau doar o parte dintr-o zi. Întreabă-i pe cei care ţin numărul!”
114

قَالَ إِنْ لَبِثْتُمْ إِلَّا قَلِيلًا ۖ لَوْ أَنَّكُمْ كُنْتُمْ تَعْلَمُونَ

El va zice: “Nu aţi rămas voi decât puţin [timp]! Măcar dacă aţi şti voi!
115

أَفَحَسِبْتُمْ أَنَّمَا خَلَقْنَاكُمْ عَبَثًا وَأَنَّكُمْ إِلَيْنَا لَا تُرْجَعُونَ

Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi?”
116

فَتَعَالَى اللَّهُ الْمَلِكُ الْحَقُّ ۖ لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ رَبُّ الْعَرْشِ الْكَرِيمِ

Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu există altă divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului sublim!
117

وَمَنْ يَدْعُ مَعَ اللَّهِ إِلَٰهًا آخَرَ لَا بُرْهَانَ لَهُ بِهِ فَإِنَّمَا حِسَابُهُ عِنْدَ رَبِّهِ ۚ إِنَّهُ لَا يُفْلِحُ الْكَافِرُونَ

Şi cel ce cheamă alături de Allah un alt dumnezeu, fără să aibă dovadă despre el, acela va da socoteală Domnului său. Iar necredincioşii nu vor izbândi!”
118

وَقُلْ رَبِّ اغْفِرْ وَارْحَمْ وَأَنْتَ خَيْرُ الرَّاحِمِينَ

Şi spune: “Doamne, iartă şi fii îndurător, căci Tu eşti Cel mai bun dintre cei îndurători!”

Nobilul Coran în limba română