Surat Al-Kahf - سورة الكهْف versetele 1 - 40

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător
1

الْحَمْدُ لِلَّهِ الَّذِي أَنْزَلَ عَلَىٰ عَبْدِهِ الْكِتَابَ وَلَمْ يَجْعَلْ لَهُ عِوَجًا ۜ

Mărire lui Allah care i-a pogorât Robului Său Cartea şi nu a lăsat în ea nici o strâmbătate,
2

قَيِّمًا لِيُنْذِرَ بَأْسًا شَدِيدًا مِنْ لَدُنْهُ وَيُبَشِّرَ الْمُؤْمِنِينَ الَّذِينَ يَعْمَلُونَ الصَّالِحَاتِ أَنَّ لَهُمْ أَجْرًا حَسَنًا

[O Carte] dreaptă, ca să prevină despre o pedeapsă grea din partea Lui şi să binevestească dreptcredincioşilor care plinesc fapte bune că ei vor avea răsplată frumoasă,
3

مَاكِثِينَ فِيهِ أَبَدًا

În care vor rămâne veşnic,
4

وَيُنْذِرَ الَّذِينَ قَالُوا اتَّخَذَ اللَّهُ وَلَدًا

Şi pentru ca să-i prevină pe aceia care au zis: "Allah Şi-a luat un fiu!"
5

مَا لَهُمْ بِهِ مِنْ عِلْمٍ وَلَا لِآبَائِهِمْ ۚ كَبُرَتْ كَلِمَةً تَخْرُجُ مِنْ أَفْوَاهِهِمْ ۚ إِنْ يَقُولُونَ إِلَّا كَذِبًا

Nici ei şi nici părinţii lor nu au avut despre aceasta cunoştinţă. Ce cuvânt greu iese din gurile lor! Ei nu spun alta decât minciună!
6

فَلَعَلَّكَ بَاخِعٌ نَفْسَكَ عَلَىٰ آثَارِهِمْ إِنْ لَمْ يُؤْمِنُوا بِهَٰذَا الْحَدِيثِ أَسَفًا

Poate că tu te vei tulbura de moarte, din pricina mâhnirii, pentru că ei nu cred în acest Mesaj.
7

إِنَّا جَعَلْنَا مَا عَلَى الْأَرْضِ زِينَةً لَهَا لِنَبْلُوَهُمْ أَيُّهُمْ أَحْسَنُ عَمَلًا

Noi am făcut ceea ce se află pe pământ podoabă pentru el, pentru a-i încerca [pe oameni şi a şti] care dintre ei săvârşesc cele mai bune fapte.
8

وَإِنَّا لَجَاعِلُونَ مَا عَلَيْهَا صَعِيدًا جُرُزًا

Apoi Noi vom preschimba ceea ce se află pe el într-o ţărână stearpă.
9

أَمْ حَسِبْتَ أَنَّ أَصْحَابَ الْكَهْفِ وَالرَّقِيمِ كَانُوا مِنْ آيَاتِنَا عَجَبًا

Oare crezi tu că oamenii din Peşteră şi Ar-Raqim au fost dintre semnele Noastre cele mai minunate?
10

إِذْ أَوَى الْفِتْيَةُ إِلَى الْكَهْفِ فَقَالُوا رَبَّنَا آتِنَا مِنْ لَدُنْكَ رَحْمَةً وَهَيِّئْ لَنَا مِنْ أَمْرِنَا رَشَدًا

Când s-au adăpostit în peşteră, tinerii au grăit astfel: "Doamne, dă-ne nouă îndurare de la Tine şi orânduieşte-ne nouă lucrurile noastre aşa cum este drept!"
11

فَضَرَبْنَا عَلَىٰ آذَانِهِمْ فِي الْكَهْفِ سِنِينَ عَدَدًا

Şi am tras Noi peste urechile lor [un văl], în Peşteră, pentru vreme de mulţi ani.
12

ثُمَّ بَعَثْنَاهُمْ لِنَعْلَمَ أَيُّ الْحِزْبَيْنِ أَحْصَىٰ لِمَا لَبِثُوا أَمَدًا

Apoi i-am trezit Noi, pentru ca să ştim care din cele două cete au socotit cât timp au rămas ei acolo.
13

نَحْنُ نَقُصُّ عَلَيْكَ نَبَأَهُمْ بِالْحَقِّ ۚ إِنَّهُمْ فِتْيَةٌ آمَنُوا بِرَبِّهِمْ وَزِدْنَاهُمْ هُدًى

Noi îţi povestim ţie istoria lor cu adevărat. Ei au fost nişte tineri care au crezut în Domnul lor, iar Noi le-am sporit buna lor călăuzire.
14

وَرَبَطْنَا عَلَىٰ قُلُوبِهِمْ إِذْ قَامُوا فَقَالُوا رَبُّنَا رَبُّ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ لَنْ نَدْعُوَ مِنْ دُونِهِ إِلَٰهًا ۖ لَقَدْ قُلْنَا إِذًا شَطَطًا

Le-am întărit Noi, aşadar inimile, iară ei s-au ridicat şi au zis: "Domnul nostru este Stăpânul cerurilor şi al pământului! Noi nu vom chema niciodată un alt Dumnezeu afară de El, căci, dacă am face aceasta, noi am rosti o nelegiuire!"
15

هَٰؤُلَاءِ قَوْمُنَا اتَّخَذُوا مِنْ دُونِهِ آلِهَةً ۖ لَوْلَا يَأْتُونَ عَلَيْهِمْ بِسُلْطَانٍ بَيِّنٍ ۖ فَمَنْ أَظْلَمُ مِمَّنِ افْتَرَىٰ عَلَى اللَّهِ كَذِبًا

Aceştia sunt neamul nostru care au luat alţi dumnezei în locul Lui! De ce nu au adus ei dovadă limpede asupra lor? Şi cine este mai nelegiuit decât acela care plăsmuieşte minciună despre Allah?
16

وَإِذِ اعْتَزَلْتُمُوهُمْ وَمَا يَعْبُدُونَ إِلَّا اللَّهَ فَأْوُوا إِلَى الْكَهْفِ يَنْشُرْ لَكُمْ رَبُّكُمْ مِنْ رَحْمَتِهِ وَيُهَيِّئْ لَكُمْ مِنْ أَمْرِكُمْ مِرْفَقًا

De vă depărtaţi voi de la ei şi de aceia la care ei se închină, afară de Allah, adăpostiţi-vă în peşteră! Domnul vostru va întinde mila Sa asupra voastră şi vă va orândui lucrurile voastre în linişte şi tihnă."
17

وَتَرَى الشَّمْسَ إِذَا طَلَعَتْ تَزَاوَرُ عَنْ كَهْفِهِمْ ذَاتَ الْيَمِينِ وَإِذَا غَرَبَتْ تَقْرِضُهُمْ ذَاتَ الشِّمَالِ وَهُمْ فِي فَجْوَةٍ مِنْهُ ۚ ذَٰلِكَ مِنْ آيَاتِ اللَّهِ ۗ مَنْ يَهْدِ اللَّهُ فَهُوَ الْمُهْتَدِ ۖ وَمَنْ يُضْلِلْ فَلَنْ تَجِدَ لَهُ وَلِيًّا مُرْشِدًا

Tu puteai vedea soarele, când răsărea, cum se îndepărta de la peştera lor către dreapta, iar când apunea, trecea departe la stânga lor, în vreme ce ei stăteau într-un loc întins din ea. Aceasta este una din minunile lui Allah. Cel pe care îl călăuzeşte Allah este bine călăuzit, iar aceluia pe care El îl duce în rătăcire tu nu-i vei găsi nici un ocrotitor călăuzitor.
18

وَتَحْسَبُهُمْ أَيْقَاظًا وَهُمْ رُقُودٌ ۚ وَنُقَلِّبُهُمْ ذَاتَ الْيَمِينِ وَذَاتَ الشِّمَالِ ۖ وَكَلْبُهُمْ بَاسِطٌ ذِرَاعَيْهِ بِالْوَصِيدِ ۚ لَوِ اطَّلَعْتَ عَلَيْهِمْ لَوَلَّيْتَ مِنْهُمْ فِرَارًا وَلَمُلِئْتَ مِنْهُمْ رُعْبًا

Îi socoteai treji, în vreme ce ei dormeau şi Noi îi întorceam pe partea dreaptă şi pe partea stângă, iar câinele lor stătea cu labele întinse pe prag. Dacă i-ai fi văzut, te-ai fi întors şi ai fi luat-o la fugă, plin de spaimă.
19

وَكَذَٰلِكَ بَعَثْنَاهُمْ لِيَتَسَاءَلُوا بَيْنَهُمْ ۚ قَالَ قَائِلٌ مِنْهُمْ كَمْ لَبِثْتُمْ ۖ قَالُوا لَبِثْنَا يَوْمًا أَوْ بَعْضَ يَوْمٍ ۚ قَالُوا رَبُّكُمْ أَعْلَمُ بِمَا لَبِثْتُمْ فَابْعَثُوا أَحَدَكُمْ بِوَرِقِكُمْ هَٰذِهِ إِلَى الْمَدِينَةِ فَلْيَنْظُرْ أَيُّهَا أَزْكَىٰ طَعَامًا فَلْيَأْتِكُمْ بِرِزْقٍ مِنْهُ وَلْيَتَلَطَّفْ وَلَا يُشْعِرَنَّ بِكُمْ أَحَدًا

Tot astfel i-am înviat Noi, ca să se întrebe laolaltă. Şi a întrebat unul dintre ei: “Cât timp aţi petrecut [aici]?” Şi au răspuns ei: “Am petrecut o zi sau mai puţin de o zi!” [Alţii] au zis: “Domnul vostru ştie mai bine cât timp aţi petrecut. Trimiteţi-l pe unul dintre voi cu bănuţii ăştia [de argint] ai voştri la oraş, ca să vadă care este cea mai curată mâncare şi să vă aducă ceva hrană de ei. Dar el să se poarte prietenos şi să nu dea nimănui de înţeles despre voi,
20

إِنَّهُمْ إِنْ يَظْهَرُوا عَلَيْكُمْ يَرْجُمُوكُمْ أَوْ يُعِيدُوكُمْ فِي مِلَّتِهِمْ وَلَنْ تُفْلِحُوا إِذًا أَبَدًا

Căci ei, dacă vor afla de voi, vă vor ucide cu pietre sau vă vor aduce înapoi la religia lor şi nu veţi mai izbândi, atunci niciodată!"
21

وَكَذَٰلِكَ أَعْثَرْنَا عَلَيْهِمْ لِيَعْلَمُوا أَنَّ وَعْدَ اللَّهِ حَقٌّ وَأَنَّ السَّاعَةَ لَا رَيْبَ فِيهَا إِذْ يَتَنَازَعُونَ بَيْنَهُمْ أَمْرَهُمْ ۖ فَقَالُوا ابْنُوا عَلَيْهِمْ بُنْيَانًا ۖ رَبُّهُمْ أَعْلَمُ بِهِمْ ۚ قَالَ الَّذِينَ غَلَبُوا عَلَىٰ أَمْرِهِمْ لَنَتَّخِذَنَّ عَلَيْهِمْ مَسْجِدًا

Şi astfel am lăsat Noi să fie descoperiţi, pentru ca ei să ştie că făgăduinţa lui Allah este adevăr şi că nu este nici o îndoială asupra Ceasului. Şi când se certau ei în privinţa întâmplării lor, au zis [unii]: "Înălţaţi peste ei o zidire! Domnul lor ştie mai bine ce-i cu ei!". Dar cei care au ieşit biruitori în această pricină au zis: "Să zidim deasupra lor un loc de Rugăciune!"
22

سَيَقُولُونَ ثَلَاثَةٌ رَابِعُهُمْ كَلْبُهُمْ وَيَقُولُونَ خَمْسَةٌ سَادِسُهُمْ كَلْبُهُمْ رَجْمًا بِالْغَيْبِ ۖ وَيَقُولُونَ سَبْعَةٌ وَثَامِنُهُمْ كَلْبُهُمْ ۚ قُلْ رَبِّي أَعْلَمُ بِعِدَّتِهِمْ مَا يَعْلَمُهُمْ إِلَّا قَلِيلٌ ۗ فَلَا تُمَارِ فِيهِمْ إِلَّا مِرَاءً ظَاهِرًا وَلَا تَسْتَفْتِ فِيهِمْ مِنْهُمْ أَحَدًا

Vor zice unii: "[Ei au fost] trei, iar al patrulea era câinele lor". [Iar alţii] vor zice: "[Au fost ei] cinci, iar al şaselea era câinele lor", făcând presupuneri. Şi vor zice [alţii]: [Au fost] şapte şi al optulea era câinele lor". Spune: "Domnul meu ştie mai bine numărul lor şi nu sunt decât puţini aceia care îi cunosc pe ei şi nu discuta asupra [numărului] lor, decât numai dacă eşti sigur, şi nu întreba pe nimeni dintre ei despre ei [despre adormiţi]!
23

وَلَا تَقُولَنَّ لِشَيْءٍ إِنِّي فَاعِلٌ ذَٰلِكَ غَدًا

Şi nu spune [niciodată] în privinţa unui lucru: "Eu voi face asta mâine!",
24

إِلَّا أَنْ يَشَاءَ اللَّهُ ۚ وَاذْكُرْ رَبَّكَ إِذَا نَسِيتَ وَقُلْ عَسَىٰ أَنْ يَهْدِيَنِ رَبِّي لِأَقْرَبَ مِنْ هَٰذَا رَشَدًا

Decât [adăugând]: "Dacă voieşte Allah!". Şi pomeneşte-L pe Domnul tău, dacă uiţi, şi spune: "Poate mă va călăuzi Domnul meu către o dovadă mai puternică decât aceasta, [pentru profeţia mea]!"
25

وَلَبِثُوا فِي كَهْفِهِمْ ثَلَاثَ مِائَةٍ سِنِينَ وَازْدَادُوا تِسْعًا

Au rămas ei în peştera lor trei sute de ani şi încă nouă.
26

قُلِ اللَّهُ أَعْلَمُ بِمَا لَبِثُوا ۖ لَهُ غَيْبُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۖ أَبْصِرْ بِهِ وَأَسْمِعْ ۚ مَا لَهُمْ مِنْ دُونِهِ مِنْ وَلِيٍّ وَلَا يُشْرِكُ فِي حُكْمِهِ أَحَدًا

Spune: "Allah ştie mai bine cât au rămas ei acolo. Ale Lui sunt cele neştiute din ceruri şi de pre pământ! Cât de bine vede El şi cât de bine aude El [totul]! Ei nu au nici un ocrotitor afară de El şi El nu are nici un asociat în judecata Lui!"
27

وَاتْلُ مَا أُوحِيَ إِلَيْكَ مِنْ كِتَابِ رَبِّكَ ۖ لَا مُبَدِّلَ لِكَلِمَاتِهِ وَلَنْ تَجِدَ مِنْ دُونِهِ مُلْتَحَدًا

Şi recită ceea ce ţi-a fost revelat din Cartea Domnului tău! Nimeni nu poate schimba cuvintele Sale şi tu nu vei afla în afară de El adăpost!
28

وَاصْبِرْ نَفْسَكَ مَعَ الَّذِينَ يَدْعُونَ رَبَّهُمْ بِالْغَدَاةِ وَالْعَشِيِّ يُرِيدُونَ وَجْهَهُ ۖ وَلَا تَعْدُ عَيْنَاكَ عَنْهُمْ تُرِيدُ زِينَةَ الْحَيَاةِ الدُّنْيَا ۖ وَلَا تُطِعْ مَنْ أَغْفَلْنَا قَلْبَهُ عَنْ ذِكْرِنَا وَاتَّبَعَ هَوَاهُ وَكَانَ أَمْرُهُ فُرُطًا

Şi fii răbdător împreună cu aceia care-L cheamă pe Domnul lor dimineaţa şi seara, dorind Faţa Sa! Şi nu întoarce ochii tăi [pentru alţii] de la ei, râvnind la podoaba vieţii din această lume şi nu te supune celuia căruia i-am făcut inima nepăsătoare faţă de pomenirea Noastră, care urmează poftei sale şi ale cărui fapte sunt în deşert.
29

وَقُلِ الْحَقُّ مِنْ رَبِّكُمْ ۖ فَمَنْ شَاءَ فَلْيُؤْمِنْ وَمَنْ شَاءَ فَلْيَكْفُرْ ۚ إِنَّا أَعْتَدْنَا لِلظَّالِمِينَ نَارًا أَحَاطَ بِهِمْ سُرَادِقُهَا ۚ وَإِنْ يَسْتَغِيثُوا يُغَاثُوا بِمَاءٍ كَالْمُهْلِ يَشْوِي الْوُجُوهَ ۚ بِئْسَ الشَّرَابُ وَسَاءَتْ مُرْتَفَقًا

Spune: "Adevărul vine de la Domnul vostru! Cine voieşte să creadă şi cine voieşte să nu creadă!" Noi am pregătit pentru nelegiuiţi un foc ale cărui [flăcări] îi înconjoară din toate părţile, iar atunci când vor cere ei ajutor, li se va veni lor în ajutor cu o apă ca fierul topit, ce le va frige feţele. Cumplită băutură şi cumplit sălaş!
30

إِنَّ الَّذِينَ آمَنُوا وَعَمِلُوا الصَّالِحَاتِ إِنَّا لَا نُضِيعُ أَجْرَ مَنْ أَحْسَنَ عَمَلًا

Aceia care cred şi plinesc fapte bune, [să ştie că] Noi nu lăsăm să se piardă răsplata aceluia care săvârşeşte fapte bune!
31

أُولَٰئِكَ لَهُمْ جَنَّاتُ عَدْنٍ تَجْرِي مِنْ تَحْتِهِمُ الْأَنْهَارُ يُحَلَّوْنَ فِيهَا مِنْ أَسَاوِرَ مِنْ ذَهَبٍ وَيَلْبَسُونَ ثِيَابًا خُضْرًا مِنْ سُنْدُسٍ وَإِسْتَبْرَقٍ مُتَّكِئِينَ فِيهَا عَلَى الْأَرَائِكِ ۚ نِعْمَ الثَّوَابُ وَحَسُنَتْ مُرْتَفَقًا

Aceia vor avea parte de grădinile pentru sălaş [Eden], pe sub care trec pâraie. Se vor împodobi în ele cu brăţări de aur şi vor îmbrăca straie verzi din mătase şi brocart, rezemându-se [îmbrăcaţi] în ele pe divane. Minunată răsplată şi minunat sălaş!
32

وَاضْرِبْ لَهُمْ مَثَلًا رَجُلَيْنِ جَعَلْنَا لِأَحَدِهِمَا جَنَّتَيْنِ مِنْ أَعْنَابٍ وَحَفَفْنَاهُمَا بِنَخْلٍ وَجَعَلْنَا بَيْنَهُمَا زَرْعًا

Spune-le lor pilda a doi bărbaţi: I-am dat Noi unuia dintre ei două grădini cu viţă de vie, pe care le-am împrejmuit cu palmieri de curmale, iar între ele am făcut ogoare verzi.
33

كِلْتَا الْجَنَّتَيْنِ آتَتْ أُكُلَهَا وَلَمْ تَظْلِمْ مِنْهُ شَيْئًا ۚ وَفَجَّرْنَا خِلَالَهُمَا نَهَرًا

Amândouă grădinile au dat roadele lor şi nu i-a lipsit lui nimic. Şi am făcut Noi să curgă prin mijlocul lor un pârâu.
34

وَكَانَ لَهُ ثَمَرٌ فَقَالَ لِصَاحِبِهِ وَهُوَ يُحَاوِرُهُ أَنَا أَكْثَرُ مِنْكَ مَالًا وَأَعَزُّ نَفَرًا

Şi a avut el şi alte roade şi i-a zis semenului său, când stătea de vorbă cu el: "Eu am mai multă avere decât tine şi sunt mai puternic, [căci am] mai mulţi sprijinitori!"
35

وَدَخَلَ جَنَّتَهُ وَهُوَ ظَالِمٌ لِنَفْسِهِ قَالَ مَا أَظُنُّ أَنْ تَبِيدَ هَٰذِهِ أَبَدًا

A intrat în grădina lui, păcătuind faţă de sine însuşi [prin necredinţa sa] şi a zis: "Nu cred că aceasta va pieri vreodată
36

وَمَا أَظُنُّ السَّاعَةَ قَائِمَةً وَلَئِنْ رُدِدْتُ إِلَىٰ رَبِّي لَأَجِدَنَّ خَيْرًا مِنْهَا مُنْقَلَبًا

Şi nu cred că Ceasul va veni. Iar de voi fi adus la Domnul meu, voi găsi [loc] şi mai bun decât ea, în schimb!"
37

قَالَ لَهُ صَاحِبُهُ وَهُوَ يُحَاوِرُهُ أَكَفَرْتَ بِالَّذِي خَلَقَكَ مِنْ تُرَابٍ ثُمَّ مِنْ نُطْفَةٍ ثُمَّ سَوَّاكَ رَجُلًا

Şi i-a zis semenul său, stând de vorbă cu el: "Oare nu crezi tu în Acela care te-a creat pe tine din ţărână, apoi dintr-o picătură şi la urmă ţi-a dat ţie chip de bărbat?
38

لَٰكِنَّا هُوَ اللَّهُ رَبِّي وَلَا أُشْرِكُ بِرَبِّي أَحَدًا

În ce mă priveşte, Allah este Domnul meu şi nu-I fac Domnului meu pe nimeni asociat".
39

وَلَوْلَا إِذْ دَخَلْتَ جَنَّتَكَ قُلْتَ مَا شَاءَ اللَّهُ لَا قُوَّةَ إِلَّا بِاللَّهِ ۚ إِنْ تَرَنِ أَنَا أَقَلَّ مِنْكَ مَالًا وَوَلَدًا

Când ai intrat în grădina ta spunând: "Ce voieşte Allah [se împlineşte]! Nu este putere decât numai la Allah!" Iar dacă mă vezi pe mine cu mai puţină avere şi cu mai puţini copii decât tine,
40

فَعَسَىٰ رَبِّي أَنْ يُؤْتِيَنِ خَيْرًا مِنْ جَنَّتِكَ وَيُرْسِلَ عَلَيْهَا حُسْبَانًا مِنَ السَّمَاءِ فَتُصْبِحَ صَعِيدًا زَلَقًا

S-ar putea întâmpla ca Domnul meu să-mi dea ceva mai bun decât grădina ta şi să trimită asupra ei nenorocire din cer, încât să devină un pământ lunecos,

Nobilul Coran în limba română