Surat Al-Israa - سورة الإسْرَاء versetele 81 - 111

81

وَقُلْ جَاءَ الْحَقُّ وَزَهَقَ الْبَاطِلُ ۚ إِنَّ الْبَاطِلَ كَانَ زَهُوقًا

Spune: „A venit Adevărul şi a pierit deşertăciunea”! Deşertăciunea este sortită să piară!”
82

وَنُنَزِّلُ مِنَ الْقُرْآنِ مَا هُوَ شِفَاءٌ وَرَحْمَةٌ لِلْمُؤْمِنِينَ ۙ وَلَا يَزِيدُ الظَّالِمِينَ إِلَّا خَسَارًا

Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tămăduire şi îndurare pentru dreptcredincioşi şi nu face decât să sporească pierderea celor nelegiuiţi.
83

وَإِذَا أَنْعَمْنَا عَلَى الْإِنْسَانِ أَعْرَضَ وَنَأَىٰ بِجَانِبِهِ ۖ وَإِذَا مَسَّهُ الشَّرُّ كَانَ يَئُوسًا

Când Noi Ne revărsăm binefacerea asupra omului, el se întoarce şi se duce departe, iar atunci când îl ajunge un rău, el este deznădăjduit.
84

قُلْ كُلٌّ يَعْمَلُ عَلَىٰ شَاكِلَتِهِ فَرَبُّكُمْ أَعْلَمُ بِمَنْ هُوَ أَهْدَىٰ سَبِيلًا

Spune: „Fiecare purcede după orânduiala lui, însă Domnul vostru ştie mai bine cine este mai bine călăuzit pe drum!”
85

وَيَسْأَلُونَكَ عَنِ الرُّوحِ ۖ قُلِ الرُّوحُ مِنْ أَمْرِ رَبِّي وَمَا أُوتِيتُمْ مِنَ الْعِلْمِ إِلَّا قَلِيلًا

Te întreabă despre Duh. Spune: “Duhul este din porunca Domnului meu!” Iar vouă nu v-a fost dată decât puţină ştiinţă.
86

وَلَئِنْ شِئْنَا لَنَذْهَبَنَّ بِالَّذِي أَوْحَيْنَا إِلَيْكَ ثُمَّ لَا تَجِدُ لَكَ بِهِ عَلَيْنَا وَكِيلًا

Şi de am voi Noi, am face să dispară ceea ce ţi-am revelat, iar tu nu ai mai găsi nici un sprijinitor,
87

إِلَّا رَحْمَةً مِنْ رَبِّكَ ۚ إِنَّ فَضْلَهُ كَانَ عَلَيْكَ كَبِيرًا

Afară de îndurarea de la Domnul tău, căci harul Său asupra ta este mare.
88

قُلْ لَئِنِ اجْتَمَعَتِ الْإِنْسُ وَالْجِنُّ عَلَىٰ أَنْ يَأْتُوا بِمِثْلِ هَٰذَا الْقُرْآنِ لَا يَأْتُونَ بِمِثْلِهِ وَلَوْ كَانَ بَعْضُهُمْ لِبَعْضٍ ظَهِيرًا

Spune: “De s-ar aduna oamenii şi djinnii ca să facă [ceva] ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!”
89

وَلَقَدْ صَرَّفْنَا لِلنَّاسِ فِي هَٰذَا الْقُرْآنِ مِنْ كُلِّ مَثَلٍ فَأَبَىٰ أَكْثَرُ النَّاسِ إِلَّا كُفُورًا

Noi am tâlcuit pentru oameni în acest Coran din fiecare pildă, însă cei mai mulţi oameni au respins [totul], afară de necredinţă.
90

وَقَالُوا لَنْ نُؤْمِنَ لَكَ حَتَّىٰ تَفْجُرَ لَنَا مِنَ الْأَرْضِ يَنْبُوعًا

Şi zic ei: “Noi nu-ţi vom crede ţie până ce nu vei face să ţâşnească pentru noi un izvor din pământ,
91

أَوْ تَكُونَ لَكَ جَنَّةٌ مِنْ نَخِيلٍ وَعِنَبٍ فَتُفَجِّرَ الْأَنْهَارَ خِلَالَهَا تَفْجِيرًا

Sau până nu vei avea o grădină de curmali şi viţă de vie şi nu vei face să ţâşnească printre ei pâraie îmbelşugate,
92

أَوْ تُسْقِطَ السَّمَاءَ كَمَا زَعَمْتَ عَلَيْنَا كِسَفًا أَوْ تَأْتِيَ بِاللَّهِ وَالْمَلَائِكَةِ قَبِيلًا

Sau nu vei face să cadă peste noi cerul în bucăţi - aşa cum ai pretins - sau nu-i vei aduce pe Allah şi pe îngeri în faţa noastră,
93

أَوْ يَكُونَ لَكَ بَيْتٌ مِنْ زُخْرُفٍ أَوْ تَرْقَىٰ فِي السَّمَاءِ وَلَنْ نُؤْمِنَ لِرُقِيِّكَ حَتَّىٰ تُنَزِّلَ عَلَيْنَا كِتَابًا نَقْرَؤُهُ ۗ قُلْ سُبْحَانَ رَبِّي هَلْ كُنْتُ إِلَّا بَشَرًا رَسُولًا

Sau nu vei avea tu o casă din aur sau nu vei sui în cer! Şi nu vom crede în suirea ta în cer până ce nu vei pogorî asupra noastră o Carte pe care noi să o putem citi!” Spune: „Mărire Domnului meu! Sunt eu mai mult decât un om trimis?”
94

وَمَا مَنَعَ النَّاسَ أَنْ يُؤْمِنُوا إِذْ جَاءَهُمُ الْهُدَىٰ إِلَّا أَنْ قَالُوا أَبَعَثَ اللَّهُ بَشَرًا رَسُولًا

Şi nu-i împiedică pe oameni să creadă, când le vine lor călăuzirea, decât că ei zic: „Allah a trimis un om ca sol?”
95

قُلْ لَوْ كَانَ فِي الْأَرْضِ مَلَائِكَةٌ يَمْشُونَ مُطْمَئِنِّينَ لَنَزَّلْنَا عَلَيْهِمْ مِنَ السَّمَاءِ مَلَكًا رَسُولًا

Spune: “Dacă ar fi pe pământ îngeri care să umble în pace şi linişte, atunci le-am pogorî lor din cer un înger ca trimis”.
96

قُلْ كَفَىٰ بِاللَّهِ شَهِيدًا بَيْنِي وَبَيْنَكُمْ ۚ إِنَّهُ كَانَ بِعِبَادِهِ خَبِيرًا بَصِيرًا

Spune: „Allah este de ajuns ca martor între mine şi voi, căci El este Bine Ştiutor [şi este] Cel care îi Vede Bine pe robii Săi [Khabir, Basir]!”
97

وَمَنْ يَهْدِ اللَّهُ فَهُوَ الْمُهْتَدِ ۖ وَمَنْ يُضْلِلْ فَلَنْ تَجِدَ لَهُمْ أَوْلِيَاءَ مِنْ دُونِهِ ۖ وَنَحْشُرُهُمْ يَوْمَ الْقِيَامَةِ عَلَىٰ وُجُوهِهِمْ عُمْيًا وَبُكْمًا وَصُمًّا ۖ مَأْوَاهُمْ جَهَنَّمُ ۖ كُلَّمَا خَبَتْ زِدْنَاهُمْ سَعِيرًا

Acela pe care-l călăuzeşte Allah este [cu adevărat] cel bine călăuzit, iar acelora pe care El îi duce în rătăcire nu le vei găsi ocrotitori afară de El. Şi Noi îi vom aduna în Ziua Învierii târâţi pe feţele lor - orbi, muţi, surzi. Adăpostul lor va fi Gheena şi ori de câte ori va da să se stingă [focul], Noi îl vom aprinde cu flacără.
98

ذَٰلِكَ جَزَاؤُهُمْ بِأَنَّهُمْ كَفَرُوا بِآيَاتِنَا وَقَالُوا أَإِذَا كُنَّا عِظَامًا وَرُفَاتًا أَإِنَّا لَمَبْعُوثُونَ خَلْقًا جَدِيدًا

Aceasta va fi răsplata lor pentru că nu au crezut în semnele Noastre şi au zis: “Oare după ce vom fi oase şi resturi vom mai putea fi înviaţi din nou?”
99

أَوَلَمْ يَرَوْا أَنَّ اللَّهَ الَّذِي خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ قَادِرٌ عَلَىٰ أَنْ يَخْلُقَ مِثْلَهُمْ وَجَعَلَ لَهُمْ أَجَلًا لَا رَيْبَ فِيهِ فَأَبَى الظَّالِمُونَ إِلَّا كُفُورًا

Oare nu văd ei că Allah care a creat cerurile şi pământul poate să creeze asemenea lor? El a orânduit pentru ei un termen asupra căruia nu este îndoială, însă nelegiuiţii resping [totul] afară de necredinţă.
100

قُلْ لَوْ أَنْتُمْ تَمْلِكُونَ خَزَائِنَ رَحْمَةِ رَبِّي إِذًا لَأَمْسَكْتُمْ خَشْيَةَ الْإِنْفَاقِ ۚ وَكَانَ الْإِنْسَانُ قَتُورًا

Spune: “Dacă voi aţi avea vistieriile îndurării Domnului meu, voi le-aţi păstra de frică să nu le cheltuiţi, căci omul este zgârcit!”
101

وَلَقَدْ آتَيْنَا مُوسَىٰ تِسْعَ آيَاتٍ بَيِّنَاتٍ ۖ فَاسْأَلْ بَنِي إِسْرَائِيلَ إِذْ جَاءَهُمْ فَقَالَ لَهُ فِرْعَوْنُ إِنِّي لَأَظُنُّكَ يَا مُوسَىٰ مَسْحُورًا

I-am dat Noi lui Moise nouă semne limpezi. Întreabă-i numai pe fiii lui Israel, la care a venit [Moise] şi Faraon i-a zis: “Eu te socotesc pe tine, o, Moise, vrăjit!”
102

قَالَ لَقَدْ عَلِمْتَ مَا أَنْزَلَ هَٰؤُلَاءِ إِلَّا رَبُّ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ بَصَائِرَ وَإِنِّي لَأَظُنُّكَ يَا فِرْعَوْنُ مَثْبُورًا

Iar el a zis: “Tu ştii că nu le-a trimis pe acestea decât Stăpânul cerurilor şi al pământului, ca semne limpezi şi eu te cred, o, Faraon, pierdut!”
103

فَأَرَادَ أَنْ يَسْتَفِزَّهُمْ مِنَ الْأَرْضِ فَأَغْرَقْنَاهُ وَمَنْ مَعَهُ جَمِيعًا

Şi a voit să-i alunge de pe pământ, însă atunci l-am înecat împreună cu toţi cei care erau cu el.
104

وَقُلْنَا مِنْ بَعْدِهِ لِبَنِي إِسْرَائِيلَ اسْكُنُوا الْأَرْضَ فَإِذَا جَاءَ وَعْدُ الْآخِرَةِ جِئْنَا بِكُمْ لَفِيفًا

Şi după el, am spus Noi fiilor lui Israel: “Locuiţi pe acest pământ!”. Dar când va veni promisiunea [Vieţii] de Apoi, vă vom aduna Noi în cete amestecate!
105

وَبِالْحَقِّ أَنْزَلْنَاهُ وَبِالْحَقِّ نَزَلَ ۗ وَمَا أَرْسَلْنَاكَ إِلَّا مُبَشِّرًا وَنَذِيرًا

Cu adevărat l-am pogorât pe el şi cu adevărat el a coborât, iar pe tine nu te-am trimis decât ca vestitor şi prevenitor.
106

وَقُرْآنًا فَرَقْنَاهُ لِتَقْرَأَهُ عَلَى النَّاسِ عَلَىٰ مُكْثٍ وَنَزَّلْنَاهُ تَنْزِيلًا

[Noi l-am făcut] un Coran pe care l-am împărţit [în sure şi versete] pentru ca tu să-l citeşti oamenilor în răstimpuri. Şi l-am pogorât Noi rând pe rând.
107

قُلْ آمِنُوا بِهِ أَوْ لَا تُؤْمِنُوا ۚ إِنَّ الَّذِينَ أُوتُوا الْعِلْمَ مِنْ قَبْلِهِ إِذَا يُتْلَىٰ عَلَيْهِمْ يَخِرُّونَ لِلْأَذْقَانِ سُجَّدًا

Spune: “De credeţi voi în el ori nu credeţi, aceia cărora li s-a dat ştiinţa înaintea lui - dacă li se citeşte lor - cad, prosternându-se, cu bărbiile la pământ.
108

وَيَقُولُونَ سُبْحَانَ رَبِّنَا إِنْ كَانَ وَعْدُ رَبِّنَا لَمَفْعُولًا

Şi zic ei: “Mărire Domnului nostru, căci făgăduinţa Domnului nostru este împlinită!”
109

وَيَخِرُّونَ لِلْأَذْقَانِ يَبْكُونَ وَيَزِيدُهُمْ خُشُوعًا ۩

Şi ei cad cu bărbiile la pământ, plângând, şi aceasta le sporeşte lor smerenia.
110

قُلِ ادْعُوا اللَّهَ أَوِ ادْعُوا الرَّحْمَٰنَ ۖ أَيًّا مَا تَدْعُوا فَلَهُ الْأَسْمَاءُ الْحُسْنَىٰ ۚ وَلَا تَجْهَرْ بِصَلَاتِكَ وَلَا تُخَافِتْ بِهَا وَابْتَغِ بَيْنَ ذَٰلِكَ سَبِيلًا

Spune: “Chemaţi-L Allah sau chemaţi-L Milostivul, oricum L-aţi chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase! Şi nu rosti cu glas tare Rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în şoaptă, ci caută între acestea [două] o cale!”
111

وَقُلِ الْحَمْدُ لِلَّهِ الَّذِي لَمْ يَتَّخِذْ وَلَدًا وَلَمْ يَكُنْ لَهُ شَرِيكٌ فِي الْمُلْكِ وَلَمْ يَكُنْ لَهُ وَلِيٌّ مِنَ الذُّلِّ ۖ وَكَبِّرْهُ تَكْبِيرًا

Spune: “Laudă lui Allah, care nu Şi-a luat niciodată un fiu, care nu are părtaş la stăpânire şi nici nu are nevoie de ocrotitor împotriva umilinţei!” Şi slăveşte-L pe El, aducându-I preamărirea cuvenită!

Nobilul Coran în limba română