Surat Al-Araaf - سورة الأعْرَاف versetele 161 - 200

161

وَإِذْ قِيلَ لَهُمُ اسْكُنُوا هَٰذِهِ الْقَرْيَةَ وَكُلُوا مِنْهَا حَيْثُ شِئْتُمْ وَقُولُوا حِطَّةٌ وَادْخُلُوا الْبَابَ سُجَّدًا نَغْفِرْ لَكُمْ خَطِيئَاتِكُمْ ۚ سَنَزِيدُ الْمُحْسِنِينَ

Şi când li s-a spus: "Locuiţi în această cetate şi mâncaţi din ea de oriunde voiţi, dar spuneţi: "Iertare!" Şi intraţi pe poartă, prosternându-vă! Noi vom ierta păcatele voastre şi le vom dărui şi mai mult acelora care fac bine!".
162

فَبَدَّلَ الَّذِينَ ظَلَمُوا مِنْهُمْ قَوْلًا غَيْرَ الَّذِي قِيلَ لَهُمْ فَأَرْسَلْنَا عَلَيْهِمْ رِجْزًا مِنَ السَّمَاءِ بِمَا كَانُوا يَظْلِمُونَ

Dar aceia care au fost nelegiuiţi dintre ei au schimbat cu un altul cuvântul care li se spusese. Atunci, Noi am trimis asupra lor pedeapsă din cer, pentru că au fost nelegiuiţi.
163

وَاسْأَلْهُمْ عَنِ الْقَرْيَةِ الَّتِي كَانَتْ حَاضِرَةَ الْبَحْرِ إِذْ يَعْدُونَ فِي السَّبْتِ إِذْ تَأْتِيهِمْ حِيتَانُهُمْ يَوْمَ سَبْتِهِمْ شُرَّعًا وَيَوْمَ لَا يَسْبِتُونَ ۙ لَا تَأْتِيهِمْ ۚ كَذَٰلِكَ نَبْلُوهُمْ بِمَا كَانُوا يَفْسُقُونَ

Întreabă-i pe ei despre cetatea care era aşezată lângă Mare, când ei au călcat Sabatul! Peştii au venit la ei în ziua Sabatului, ieşind la suprafaţă; dar în ziua când nu era Sabat, n-au venit la ei. Astfel i-am încercat Noi pentru abaterea lor din drum.
164

وَإِذْ قَالَتْ أُمَّةٌ مِنْهُمْ لِمَ تَعِظُونَ قَوْمًا ۙ اللَّهُ مُهْلِكُهُمْ أَوْ مُعَذِّبُهُمْ عَذَابًا شَدِيدًا ۖ قَالُوا مَعْذِرَةً إِلَىٰ رَبِّكُمْ وَلَعَلَّهُمْ يَتَّقُونَ

Şi când a zis o mulţime dintre ei “De ce îndemnaţi un neam pe care Allah voieşte să-l nimicească sau să-l osândească la un chin greu?”, au răspuns [ceilalţi]: “Pentru dezvinovăţire la Domnul vostru; şi poate că ei vor avea frică!”
165

فَلَمَّا نَسُوا مَا ذُكِّرُوا بِهِ أَنْجَيْنَا الَّذِينَ يَنْهَوْنَ عَنِ السُّوءِ وَأَخَذْنَا الَّذِينَ ظَلَمُوا بِعَذَابٍ بَئِيسٍ بِمَا كَانُوا يَفْسُقُونَ

Şi când au uitat ceea ce li s-a poruncit, i-am mântuit Noi pe cei care au oprit de la rău şi i-am osândit pe cei care au fost nelegiuiţi la chin aspru, pentru abaterea lor din drum.
166

فَلَمَّا عَتَوْا عَنْ مَا نُهُوا عَنْهُ قُلْنَا لَهُمْ كُونُوا قِرَدَةً خَاسِئِينَ

Şi pentru că totuşi au călcat ceea ce le fusese oprit, le-am zis Noi: "Fiţi maimuţe demne de dispreţ!"
167

وَإِذْ تَأَذَّنَ رَبُّكَ لَيَبْعَثَنَّ عَلَيْهِمْ إِلَىٰ يَوْمِ الْقِيَامَةِ مَنْ يَسُومُهُمْ سُوءَ الْعَذَابِ ۗ إِنَّ رَبَّكَ لَسَرِيعُ الْعِقَابِ ۖ وَإِنَّهُ لَغَفُورٌ رَحِيمٌ

Şi [ştii] când Domnul tău a vestit că El va trimite asupra lor pe cineva care să-i cerce cu grea osândă până în Ziua Învierii! Domnul tău este repede la pedeapsă, dar El este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
168

وَقَطَّعْنَاهُمْ فِي الْأَرْضِ أُمَمًا ۖ مِنْهُمُ الصَّالِحُونَ وَمِنْهُمْ دُونَ ذَٰلِكَ ۖ وَبَلَوْنَاهُمْ بِالْحَسَنَاتِ وَالسَّيِّئَاتِ لَعَلَّهُمْ يَرْجِعُونَ

Şi Noi i-am împărţit în comunităţi pe pământ. Unii dintre ei sunt drepţi, iar alţii sunt mai puţin de-atât. Şi i-am cercat cu bune şi rele, doar-doar se vor întoarce [la calea cea bună].
169

فَخَلَفَ مِنْ بَعْدِهِمْ خَلْفٌ وَرِثُوا الْكِتَابَ يَأْخُذُونَ عَرَضَ هَٰذَا الْأَدْنَىٰ وَيَقُولُونَ سَيُغْفَرُ لَنَا وَإِنْ يَأْتِهِمْ عَرَضٌ مِثْلُهُ يَأْخُذُوهُ ۚ أَلَمْ يُؤْخَذْ عَلَيْهِمْ مِيثَاقُ الْكِتَابِ أَنْ لَا يَقُولُوا عَلَى اللَّهِ إِلَّا الْحَقَّ وَدَرَسُوا مَا فِيهِ ۗ وَالدَّارُ الْآخِرَةُ خَيْرٌ لِلَّذِينَ يَتَّقُونَ ۗ أَفَلَا تَعْقِلُونَ

Apoi, după ei au venit urmaşi care au moştenit Cartea, însă ei aleg ceea ce este mai josnic în această lume, zicând: “Ni se va ierta nouă!” Şi dacă [lucruri] asemănătoare acestuia li se oferă lor, ei le primesc. Oare nu s-a încheiat cu ei legământul Cărţii, ca ei să nu pună pe seama lui Allah decât Adevărul? Şi-au cercetat ei ce se află într-însa. Dar Casa din Lumea de Apoi este mai bună pentru cei care au frică! Oare nu voiţi să pricepeţi?
170

وَالَّذِينَ يُمَسِّكُونَ بِالْكِتَابِ وَأَقَامُوا الصَّلَاةَ إِنَّا لَا نُضِيعُ أَجْرَ الْمُصْلِحِينَ

Iar cei ce se ţin de Carte şi împlinesc Rugăciunea [As-Salat], [să ştie că] Noi nu lăsăm să se piardă răsplata celor cuvioşi!
171

وَإِذْ نَتَقْنَا الْجَبَلَ فَوْقَهُمْ كَأَنَّهُ ظُلَّةٌ وَظَنُّوا أَنَّهُ وَاقِعٌ بِهِمْ خُذُوا مَا آتَيْنَاكُمْ بِقُوَّةٍ وَاذْكُرُوا مَا فِيهِ لَعَلَّكُمْ تَتَّقُونَ

Şi când am ridicat Noi Muntele deasupra lor, ca şi când ar fi fost un umbrar, şi ei şi-au închipuit că va cădea peste ei, [le-am zis]: "Ţineţi cu putere ceea ce v-am dat şi aduceţi-vă aminte de ceea ce se află înlăuntru! Poate că voi vă veţi teme!"
172

وَإِذْ أَخَذَ رَبُّكَ مِنْ بَنِي آدَمَ مِنْ ظُهُورِهِمْ ذُرِّيَّتَهُمْ وَأَشْهَدَهُمْ عَلَىٰ أَنْفُسِهِمْ أَلَسْتُ بِرَبِّكُمْ ۖ قَالُوا بَلَىٰ ۛ شَهِدْنَا ۛ أَنْ تَقُولُوا يَوْمَ الْقِيَامَةِ إِنَّا كُنَّا عَنْ هَٰذَا غَافِلِينَ

Şi când Domnul tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor, şi le-a cerut să mărturisească ei înşişi, [zicându-le]: "Nu sunt Eu Domnul vostru?", au răspuns ei: "Ba da, facem mărturie!", pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Învierii: Noi am fost fără grijă de aceasta!".
173

أَوْ تَقُولُوا إِنَّمَا أَشْرَكَ آبَاؤُنَا مِنْ قَبْلُ وَكُنَّا ذُرِّيَّةً مِنْ بَعْدِهِمْ ۖ أَفَتُهْلِكُنَا بِمَا فَعَلَ الْمُبْطِلُونَ

Sau să nu spuneţi “Părinţii noştri au fost politeişti mai înainte, iar noi suntem urmaşi după ei. Vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei mincinoşi?”.
174

وَكَذَٰلِكَ نُفَصِّلُ الْآيَاتِ وَلَعَلَّهُمْ يَرْجِعُونَ

Astfel facem Noi semnele limpezi; poate că ei se vor întoarce.
175

وَاتْلُ عَلَيْهِمْ نَبَأَ الَّذِي آتَيْنَاهُ آيَاتِنَا فَانْسَلَخَ مِنْهَا فَأَتْبَعَهُ الشَّيْطَانُ فَكَانَ مِنَ الْغَاوِينَ

Istoriseşte-le lor vestea despre acela căruia Noi i-am dat semnele Noastre, dar el s-a abătut de la ele. Şeitan şi l-a supus şi astfel el s-a aflat printre cei rătăciţi
176

وَلَوْ شِئْنَا لَرَفَعْنَاهُ بِهَا وَلَٰكِنَّهُ أَخْلَدَ إِلَى الْأَرْضِ وَاتَّبَعَ هَوَاهُ ۚ فَمَثَلُهُ كَمَثَلِ الْكَلْبِ إِنْ تَحْمِلْ عَلَيْهِ يَلْهَثْ أَوْ تَتْرُكْهُ يَلْهَثْ ۚ ذَٰلِكَ مَثَلُ الْقَوْمِ الَّذِينَ كَذَّبُوا بِآيَاتِنَا ۚ فَاقْصُصِ الْقَصَصَ لَعَلَّهُمْ يَتَفَكَّرُونَ

Dacă Noi am fi voit, l-am fi ridicat prin ele, însă el a înclinat spre pământ şi a urmat poftei sale. Pilda lui este asemenea pildei câinelui: dacă-l alungi, el scoate limba gâfâind; dacă-l laşi în pace, tot scoate limba gâfâind. Aceasta este pilda acelora care socotesc semnele Noastre mincinoase. Istoriseşte-le, dară, povestea; poate că ei vor cugeta!
177

سَاءَ مَثَلًا الْقَوْمُ الَّذِينَ كَذَّبُوا بِآيَاتِنَا وَأَنْفُسَهُمْ كَانُوا يَظْلِمُونَ

Rea pildă este [aceasta] a neamului celor care au luat semnele Noastre drept minciuni şi împotriva lor înşişi au săvârşit ei nedreptatea.
178

مَنْ يَهْدِ اللَّهُ فَهُوَ الْمُهْتَدِي ۖ وَمَنْ يُضْلِلْ فَأُولَٰئِكَ هُمُ الْخَاسِرُونَ

Acela pe care îl călăuzeşte Allah este bine ocârmuit, iar aceia pe care îi duce întru rătăcire sunt pierduţi.
179

وَلَقَدْ ذَرَأْنَا لِجَهَنَّمَ كَثِيرًا مِنَ الْجِنِّ وَالْإِنْسِ ۖ لَهُمْ قُلُوبٌ لَا يَفْقَهُونَ بِهَا وَلَهُمْ أَعْيُنٌ لَا يُبْصِرُونَ بِهَا وَلَهُمْ آذَانٌ لَا يَسْمَعُونَ بِهَا ۚ أُولَٰئِكَ كَالْأَنْعَامِ بَلْ هُمْ أَضَلُّ ۚ أُولَٰئِكَ هُمُ الْغَافِلُونَ

Noi am făcut pentru Gheena pe mulţi dintre djinni şi oameni. Ei au inimi, dar nu pricep cu ele; ei au ochi, dar nu văd cu ei; ei au urechi, dar nu aud cu ele. Aceştia sunt asemenea dobitoacelor, ba ei sunt chiar şi mai rătăciţi. Aceştia sunt nepăsători.
180

وَلِلَّهِ الْأَسْمَاءُ الْحُسْنَىٰ فَادْعُوهُ بِهَا ۖ وَذَرُوا الَّذِينَ يُلْحِدُونَ فِي أَسْمَائِهِ ۚ سَيُجْزَوْنَ مَا كَانُوا يَعْمَلُونَ

Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemaţi-L cu ele şi depărtaţi-vă de aceia care schimonosesc numele Lui! Ei vor fi răsplătiţi după ceea ce fac!
181

وَمِمَّنْ خَلَقْنَا أُمَّةٌ يَهْدُونَ بِالْحَقِّ وَبِهِ يَعْدِلُونَ

Şi printre aceia pe care Noi i-am creat se află o comunitate ce călăuzeşte după adevăr şi prin el purcede cu dreptate.
182

وَالَّذِينَ كَذَّبُوا بِآيَاتِنَا سَنَسْتَدْرِجُهُمْ مِنْ حَيْثُ لَا يَعْلَمُونَ

Pe aceia care socotesc semnele Noastre mincinoase îi vom duce treptat [către pieire], prin mijloace pe care ei nu le ştiu.
183

وَأُمْلِي لَهُمْ ۚ إِنَّ كَيْدِي مَتِينٌ

Voi să le dau lor un răgaz, însă viclenia Mea este temeinică.
184

أَوَلَمْ يَتَفَكَّرُوا ۗ مَا بِصَاحِبِهِمْ مِنْ جِنَّةٍ ۚ إِنْ هُوَ إِلَّا نَذِيرٌ مُبِينٌ

Oare nu pricep ei? În tovarăşul lor nu este pic de nebunie! El nu este decât un prevenitor limpede.
185

أَوَلَمْ يَنْظُرُوا فِي مَلَكُوتِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَمَا خَلَقَ اللَّهُ مِنْ شَيْءٍ وَأَنْ عَسَىٰ أَنْ يَكُونَ قَدِ اقْتَرَبَ أَجَلُهُمْ ۖ فَبِأَيِّ حَدِيثٍ بَعْدَهُ يُؤْمِنُونَ

Oare nu văd ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi [toate] lucrurile pe care le-a creat Allah şi că s-ar putea ca sorocul lor să fie aproape? În ce cuvinte vor crede ei după aceasta?
186

مَنْ يُضْلِلِ اللَّهُ فَلَا هَادِيَ لَهُ ۚ وَيَذَرُهُمْ فِي طُغْيَانِهِمْ يَعْمَهُونَ

Aceia pe care Allah îi duce în rătăcire nu au ocârmuitor, iar El îi lasă să rătăcească în nelegiuirea lor.
187

يَسْأَلُونَكَ عَنِ السَّاعَةِ أَيَّانَ مُرْسَاهَا ۖ قُلْ إِنَّمَا عِلْمُهَا عِنْدَ رَبِّي ۖ لَا يُجَلِّيهَا لِوَقْتِهَا إِلَّا هُوَ ۚ ثَقُلَتْ فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۚ لَا تَأْتِيكُمْ إِلَّا بَغْتَةً ۗ يَسْأَلُونَكَ كَأَنَّكَ حَفِيٌّ عَنْهَا ۖ قُلْ إِنَّمَا عِلْمُهَا عِنْدَ اللَّهِ وَلَٰكِنَّ أَكْثَرَ النَّاسِ لَا يَعْلَمُونَ

Ei Te vor întreba despre Ceas: "Când va veni el?" Spune: "Numai la Domnul meu este ştirea despre el. Numai El îl va descoperi la timpul lui. Va fi el greu pentru ceruri şi pentru pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate". Te întreabă de parcă tu ai fi interesat [să ştii]. Spune: "Numai la Allah se află ştirea despre el!". Dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.
188

قُلْ لَا أَمْلِكُ لِنَفْسِي نَفْعًا وَلَا ضَرًّا إِلَّا مَا شَاءَ اللَّهُ ۚ وَلَوْ كُنْتُ أَعْلَمُ الْغَيْبَ لَاسْتَكْثَرْتُ مِنَ الْخَيْرِ وَمَا مَسَّنِيَ السُّوءُ ۚ إِنْ أَنَا إِلَّا نَذِيرٌ وَبَشِيرٌ لِقَوْمٍ يُؤْمِنُونَ

Spune: "Eu nu stăpânesc nici un folos pentru mine şi nici o stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m-ar atinge răul. Dar eu nu sunt decât un prevestitor şi un binevestitor pentru oamenii care cred.
189

هُوَ الَّذِي خَلَقَكُمْ مِنْ نَفْسٍ وَاحِدَةٍ وَجَعَلَ مِنْهَا زَوْجَهَا لِيَسْكُنَ إِلَيْهَا ۖ فَلَمَّا تَغَشَّاهَا حَمَلَتْ حَمْلًا خَفِيفًا فَمَرَّتْ بِهِ ۖ فَلَمَّا أَثْقَلَتْ دَعَوَا اللَّهَ رَبَّهُمَا لَئِنْ آتَيْتَنَا صَالِحًا لَنَكُونَنَّ مِنَ الشَّاكِرِينَ

El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi din el a făcut-o şi pe perechea lui, lângă care el să poată găsi linişte. Şi când el s-a împreunat cu ea, a purtat ea o sarcină uşoară şi putea umbla cu ea. Dar când s-a simţit mai grea, au strigat ei amândoi [rugându-se] către Allah, Domnul lor: "De ne vei dărui un [copil] bun, vom fi noi dintre cei mulţumitori!".
190

فَلَمَّا آتَاهُمَا صَالِحًا جَعَلَا لَهُ شُرَكَاءَ فِيمَا آتَاهُمَا ۚ فَتَعَالَى اللَّهُ عَمَّا يُشْرِكُونَ

Şi când le-a dăruit lor un [copil] bun, I-au făcut Lui asociaţi, ca răsplată pentru ceea ce le-a dat. Dar Allah s-a înălţat deasupra celor pe care I-au asociat [Lui].
191

أَيُشْرِكُونَ مَا لَا يَخْلُقُ شَيْئًا وَهُمْ يُخْلَقُونَ

Îi asociază [Lui lucruri] ce nu creează nimic şi care ele [însele] sunt create
192

وَلَا يَسْتَطِيعُونَ لَهُمْ نَصْرًا وَلَا أَنْفُسَهُمْ يَنْصُرُونَ

Şi care nu-i pot ajuta pe ei cu nimic şi nici lor înşişi nu-şi pot fi de ajutor?
193

وَإِنْ تَدْعُوهُمْ إِلَى الْهُدَىٰ لَا يَتَّبِعُوكُمْ ۚ سَوَاءٌ عَلَيْكُمْ أَدَعَوْتُمُوهُمْ أَمْ أَنْتُمْ صَامِتُونَ

Iar de-i chemaţi la drumul cel drept, ei nu vă urmează. Tot una este pentru voi de-i chemaţi ori de păstraţi tăcere!
194

إِنَّ الَّذِينَ تَدْعُونَ مِنْ دُونِ اللَّهِ عِبَادٌ أَمْثَالُكُمْ ۖ فَادْعُوهُمْ فَلْيَسْتَجِيبُوا لَكُمْ إِنْ كُنْتُمْ صَادِقِينَ

Aceia pe care voi îi invocaţi în locul lui Allah sunt robi asemenea vouă. Invocaţi-i, aşadar, şi să vă răspundă, dacă voi sunteţi cu adevărul!
195

أَلَهُمْ أَرْجُلٌ يَمْشُونَ بِهَا ۖ أَمْ لَهُمْ أَيْدٍ يَبْطِشُونَ بِهَا ۖ أَمْ لَهُمْ أَعْيُنٌ يُبْصِرُونَ بِهَا ۖ أَمْ لَهُمْ آذَانٌ يَسْمَعُونَ بِهَا ۗ قُلِ ادْعُوا شُرَكَاءَكُمْ ثُمَّ كِيدُونِ فَلَا تُنْظِرُونِ

Au ei, oare, picioare cu care să meargă? Sau au ei mâini cu care să lovească? Sau au ei ochi cu care să vadă? Sau au ei urechi cu care să audă? Spune: “Chemaţi-i pe asociaţii voştri şi apoi folosiţi viclenia împotriva mea şi nu-mi daţi nici un răgaz!”
196

إِنَّ وَلِيِّيَ اللَّهُ الَّذِي نَزَّلَ الْكِتَابَ ۖ وَهُوَ يَتَوَلَّى الصَّالِحِينَ

Ocrotitorul meu este Allah Cel care a pogorât Cartea şi El ia asupra Sa [ocrotirea] celor evlavioşi.
197

وَالَّذِينَ تَدْعُونَ مِنْ دُونِهِ لَا يَسْتَطِيعُونَ نَصْرَكُمْ وَلَا أَنْفُسَهُمْ يَنْصُرُونَ

Aceia pe care îi chemaţi în locul Lui nu vor putea să vă ajute şi nici lor înşişi nu-şi vor putea fi de ajutor.
198

وَإِنْ تَدْعُوهُمْ إِلَى الْهُدَىٰ لَا يَسْمَعُوا ۖ وَتَرَاهُمْ يَنْظُرُونَ إِلَيْكَ وَهُمْ لَا يُبْصِرُونَ

Iar dacă-i chemi la calea cea dreaptă, ei nu aud. Îi vezi cum se uită la tine, ei însă nu văd.
199

خُذِ الْعَفْوَ وَأْمُرْ بِالْعُرْفِ وَأَعْرِضْ عَنِ الْجَاهِلِينَ

Fii cu iertare, porunceşte ceea ce este bun şi îndepărtează-te de neştiutori!
200

وَإِمَّا يَنْزَغَنَّكَ مِنَ الشَّيْطَانِ نَزْغٌ فَاسْتَعِذْ بِاللَّهِ ۚ إِنَّهُ سَمِيعٌ عَلِيمٌ

Şi dacă vreodată Şeitan te îmboldeşte, ispitindu-te la rău, caută refugiu la Allah, căci El este Cel care Aude Totul [şi] Bineştiutor [Sami', 'Alim].

Nobilul Coran în limba română