Surat Al-Araaf - سورة الأعْرَاف versetele 81 - 120

81

إِنَّكُمْ لَتَأْتُونَ الرِّجَالَ شَهْوَةً مِنْ دُونِ النِّسَاءِ ۚ بَلْ أَنْتُمْ قَوْمٌ مُسْرِفُونَ

Voi mergeţi la bărbaţi, în locul femeilor [în loc să mergeţi la soţiile voastre], pentru a vă potoli poftele! În adevăr, voi sunteţi un neam de desfrânaţi!"
82

وَمَا كَانَ جَوَابَ قَوْمِهِ إِلَّا أَنْ قَالُوا أَخْرِجُوهُمْ مِنْ قَرْيَتِكُمْ ۖ إِنَّهُمْ أُنَاسٌ يَتَطَهَّرُونَ

Şi neamul său nu a avut alt răspuns decât a zis: "Scoateţi-i pe ei din cetatea voastră! Ei sunt oamenii care vor să se ţină neprihăniţi!"
83

فَأَنْجَيْنَاهُ وَأَهْلَهُ إِلَّا امْرَأَتَهُ كَانَتْ مِنَ الْغَابِرِينَ

Şi Noi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui, afară de muierea lui, care a fost printre cei pierduţi.
84

وَأَمْطَرْنَا عَلَيْهِمْ مَطَرًا ۖ فَانْظُرْ كَيْفَ كَانَ عَاقِبَةُ الْمُجْرِمِينَ

Şi Noi am lăsat să cadă peste ei ploaie. Deci priveşte cum a fost sfârşitul nelegiuiţilor!
85

وَإِلَىٰ مَدْيَنَ أَخَاهُمْ شُعَيْبًا ۗ قَالَ يَا قَوْمِ اعْبُدُوا اللَّهَ مَا لَكُمْ مِنْ إِلَٰهٍ غَيْرُهُ ۖ قَدْ جَاءَتْكُمْ بَيِّنَةٌ مِنْ رَبِّكُمْ ۖ فَأَوْفُوا الْكَيْلَ وَالْمِيزَانَ وَلَا تَبْخَسُوا النَّاسَ أَشْيَاءَهُمْ وَلَا تُفْسِدُوا فِي الْأَرْضِ بَعْدَ إِصْلَاحِهَا ۚ ذَٰلِكُمْ خَيْرٌ لَكُمْ إِنْ كُنْتُمْ مُؤْمِنِينَ

Şi la Madyan [I l-am trimis] pe fratele lor Şuayb, care le-a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că v-a venit o dovadă limpede [pentru aceasta] de la Domnul vostru! Deci, daţi măsură şi greutate dreaptă şi nu daţi oamenilor mai puţin din lucrurile [care li se cuvin] lor! Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!
86

وَلَا تَقْعُدُوا بِكُلِّ صِرَاطٍ تُوعِدُونَ وَتَصُدُّونَ عَنْ سَبِيلِ اللَّهِ مَنْ آمَنَ بِهِ وَتَبْغُونَهَا عِوَجًا ۚ وَاذْكُرُوا إِذْ كُنْتُمْ قَلِيلًا فَكَثَّرَكُمْ ۖ وَانْظُرُوا كَيْفَ كَانَ عَاقِبَةُ الْمُفْسِدِينَ

Şi nu vă aşezaţi în fiecare drum, ca să ameninţaţi şi să-l împiedicaţi de la calea lui Allah pe cel care crede în El şi să cercaţi să o faceţi strâmbă! Aduceţi-vă aminte că voi aţi fost puţini şi că El v-a înmulţit! Şi priviţi cum a fost sfârşitul făcătorilor de stricăciune!
87

وَإِنْ كَانَ طَائِفَةٌ مِنْكُمْ آمَنُوا بِالَّذِي أُرْسِلْتُ بِهِ وَطَائِفَةٌ لَمْ يُؤْمِنُوا فَاصْبِرُوا حَتَّىٰ يَحْكُمَ اللَّهُ بَيْنَنَا ۚ وَهُوَ خَيْرُ الْحَاكِمِينَ

Dacă o parte dintre voi a crezut în [mesajul] cel cu care eu am fost trimis, dar o altă parte nu crede, atunci aveţi răbdare până ce Allah va judeca între noi, căci El este cel mai bun dintre judecători!".
88

قَالَ الْمَلَأُ الَّذِينَ اسْتَكْبَرُوا مِنْ قَوْمِهِ لَنُخْرِجَنَّكَ يَا شُعَيْبُ وَالَّذِينَ آمَنُوا مَعَكَ مِنْ قَرْيَتِنَا أَوْ لَتَعُودُنَّ فِي مِلَّتِنَا ۚ قَالَ أَوَلَوْ كُنَّا كَارِهِينَ

Dar au zis căpeteniile din neamul lui, care se semeţeau: "Te vom alunga, o Şuayb, pe tine şi pe aceia care cred împreună cu tine, afară din cetatea noastră! Sau vă întoarceţi la religia noastră!". Însă el le-a răspuns: "Chiar dacă nu voim s-o facem?
89

قَدِ افْتَرَيْنَا عَلَى اللَّهِ كَذِبًا إِنْ عُدْنَا فِي مِلَّتِكُمْ بَعْدَ إِذْ نَجَّانَا اللَّهُ مِنْهَا ۚ وَمَا يَكُونُ لَنَا أَنْ نَعُودَ فِيهَا إِلَّا أَنْ يَشَاءَ اللَّهُ رَبُّنَا ۚ وَسِعَ رَبُّنَا كُلَّ شَيْءٍ عِلْمًا ۚ عَلَى اللَّهِ تَوَكَّلْنَا ۚ رَبَّنَا افْتَحْ بَيْنَنَا وَبَيْنَ قَوْمِنَا بِالْحَقِّ وَأَنْتَ خَيْرُ الْفَاتِحِينَ

Am născoci minciuni împotriva lui Allah, dacă ne-am întoarce la religia voastră după ce Allah ne-a mântuit de ea. Noi nu trebuie să ne întoarcem la ea decât dacă voieşte Allah, Domnul nostru [să ne ducă în rătăcire]! Însă Domnul nostru cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa Sa. Noi în Allah ne încredem! Doamne, judecă între noi şi între neamul nostru întru dreptate, căci Tu eşti cel mai bun dintre judecători!".
90

وَقَالَ الْمَلَأُ الَّذِينَ كَفَرُوا مِنْ قَوْمِهِ لَئِنِ اتَّبَعْتُمْ شُعَيْبًا إِنَّكُمْ إِذًا لَخَاسِرُونَ

Au zis atunci căpeteniile care nu credeau din neamul lui: "Dacă-l urmaţi pe Şuayb, atunci [să ştiţi că] voi sunteţi pierduţi!"
91

فَأَخَذَتْهُمُ الرَّجْفَةُ فَأَصْبَحُوا فِي دَارِهِمْ جَاثِمِينَ

Şi i-a lovit cutremurul şi dimineaţa i-a găsit zăcând întinşi în casele lor.
92

الَّذِينَ كَذَّبُوا شُعَيْبًا كَأَنْ لَمْ يَغْنَوْا فِيهَا ۚ الَّذِينَ كَذَّبُوا شُعَيْبًا كَانُوا هُمُ الْخَاسِرِينَ

Cei care l-au socotit pe Şuayb mincinos au fost ca şi când n-ar fi petrecut niciodată în ele. Aceia care l-au socotit pe Şuayb mincinos, aceia au fost pierduţi!
93

فَتَوَلَّىٰ عَنْهُمْ وَقَالَ يَا قَوْمِ لَقَدْ أَبْلَغْتُكُمْ رِسَالَاتِ رَبِّي وَنَصَحْتُ لَكُمْ ۖ فَكَيْفَ آسَىٰ عَلَىٰ قَوْمٍ كَافِرِينَ

S-a întors de la ei şi le-a zis: O, neam al meu! Eu doară v-am vestit mesajele Domnului meu şi v-am sfătuit pe voi! Cum să mă întristez eu pentru un neam de necredincioşi?!"
94

وَمَا أَرْسَلْنَا فِي قَرْيَةٍ مِنْ نَبِيٍّ إِلَّا أَخَذْنَا أَهْلَهَا بِالْبَأْسَاءِ وَالضَّرَّاءِ لَعَلَّهُمْ يَضَّرَّعُونَ

Şi Noi nu am trimis nici un profet într-o cetate fără să nu fi lovit poporul ei cu nenorocire şi stricăciune, pentru ca ei să se roage [pentru iertare],
95

ثُمَّ بَدَّلْنَا مَكَانَ السَّيِّئَةِ الْحَسَنَةَ حَتَّىٰ عَفَوْا وَقَالُوا قَدْ مَسَّ آبَاءَنَا الضَّرَّاءُ وَالسَّرَّاءُ فَأَخَذْنَاهُمْ بَغْتَةً وَهُمْ لَا يَشْعُرُونَ

Apoi am schimbat răul cu bine, astfel încât ei au crescut în număr şi în bogăţie şi au zis: "I-au atins şi pe părinţii noştri nenorocirea şi îndestularea!". Atunci i-am luat Noi pe neaşteptate, fără ca ei să-şi dea seama.
96

وَلَوْ أَنَّ أَهْلَ الْقُرَىٰ آمَنُوا وَاتَّقَوْا لَفَتَحْنَا عَلَيْهِمْ بَرَكَاتٍ مِنَ السَّمَاءِ وَالْأَرْضِ وَلَٰكِنْ كَذَّبُوا فَأَخَذْنَاهُمْ بِمَا كَانُوا يَكْسِبُونَ

Dacă neamurile acestor cetăţi ar fi crezut şi ar fi avut frică, atunci Noi le-am fi dăruit binecuvântări din cer şi de pre pământ. Însă ei i-au socotit mincinoşi şi din această pricină Noi i-am apucat pentru ceea ce au agonisit.
97

أَفَأَمِنَ أَهْلُ الْقُرَىٰ أَنْ يَأْتِيَهُمْ بَأْسُنَا بَيَاتًا وَهُمْ نَائِمُونَ

Oare locuitorii cetăţilor erau siguri că nu va veni peste ei pedeapsa Noastră, în timpul nopţii, pe când ei dormeau?
98

أَوَأَمِنَ أَهْلُ الْقُرَىٰ أَنْ يَأْتِيَهُمْ بَأْسُنَا ضُحًى وَهُمْ يَلْعَبُونَ

Oare locuitorii cetăţilor erau siguri că nu va veni peste ei pedeapsa Noastră în plină zi, pe când ei se veseleau?
99

أَفَأَمِنُوا مَكْرَ اللَّهِ ۚ فَلَا يَأْمَنُ مَكْرَ اللَّهِ إِلَّا الْقَوْمُ الْخَاسِرُونَ

Oare se credeau ei la adăpost de viclenia lui Allah? Dar nu se poate socoti la adăpost de vicleşugurile lui Allah decât neamul celor pierduţi!
100

أَوَلَمْ يَهْدِ لِلَّذِينَ يَرِثُونَ الْأَرْضَ مِنْ بَعْدِ أَهْلِهَا أَنْ لَوْ نَشَاءُ أَصَبْنَاهُمْ بِذُنُوبِهِمْ ۚ وَنَطْبَعُ عَلَىٰ قُلُوبِهِمْ فَهُمْ لَا يَسْمَعُونَ

Oare nu le-a fost limpede celor care au primit pământul ca moştenire de la neamul lui de dinainte că Noi, dacă voim, putem să-i pedepsim pentru păcatele lor şi să le pecetluim inimile, ca ei să nu mai audă nimic?
101

تِلْكَ الْقُرَىٰ نَقُصُّ عَلَيْكَ مِنْ أَنْبَائِهَا ۚ وَلَقَدْ جَاءَتْهُمْ رُسُلُهُمْ بِالْبَيِّنَاتِ فَمَا كَانُوا لِيُؤْمِنُوا بِمَا كَذَّبُوا مِنْ قَبْلُ ۚ كَذَٰلِكَ يَطْبَعُ اللَّهُ عَلَىٰ قُلُوبِ الْكَافِرِينَ

Iată aceste cetăţi, ale căror istorii ţi le povestim! Trimişii lor au venit la ei cu semne limpezi, însă ei nu au voit să creadă în ceea ce socotiseră mai înainte a fi minciună. Aşa pecetluieşte Allah inimile necredincioşilor!
102

وَمَا وَجَدْنَا لِأَكْثَرِهِمْ مِنْ عَهْدٍ ۖ وَإِنْ وَجَدْنَا أَكْثَرَهُمْ لَفَاسِقِينَ

Noi nu i-am găsit pe cei mai mulţi dintre ei ţinând un legământ, ci pe cei mai mulţi dintre ei i-am aflat abătuţi din drum.
103

ثُمَّ بَعَثْنَا مِنْ بَعْدِهِمْ مُوسَىٰ بِآيَاتِنَا إِلَىٰ فِرْعَوْنَ وَمَلَئِهِ فَظَلَمُوا بِهَا ۖ فَانْظُرْ كَيْفَ كَانَ عَاقِبَةُ الْمُفْسِدِينَ

Apoi, după ei, Noi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre la Faraon şi la dregătorii lui, însă ei s-au arătat nedrepţi faţă de ele. Priveşte, dară, cum a fost sfârşitul făcătorilor de stricăciuni!
104

وَقَالَ مُوسَىٰ يَا فِرْعَوْنُ إِنِّي رَسُولٌ مِنْ رَبِّ الْعَالَمِينَ

Şi a zis Moise: "O, Faraon! Eu sunt un trimis al Stăpânului lumilor,
105

حَقِيقٌ عَلَىٰ أَنْ لَا أَقُولَ عَلَى اللَّهِ إِلَّا الْحَقَّ ۚ قَدْ جِئْتُكُمْ بِبَيِّنَةٍ مِنْ رَبِّكُمْ فَأَرْسِلْ مَعِيَ بَنِي إِسْرَائِيلَ

Se cuvine, aşadar, să nu spun nimic alta pe seama lui Allah decât numai adevărul. Am venit la voi cu dovadă limpede de la Domnul vostru, deci trimite cu mine pe fiii lui Israel!"
106

قَالَ إِنْ كُنْتَ جِئْتَ بِآيَةٍ فَأْتِ بِهَا إِنْ كُنْتَ مِنَ الصَّادِقِينَ

A zis [Faraon]: "Dacă ai venit cu un semn, atunci adu-l dacă eşti dintre cei care spun adevărul!"
107

فَأَلْقَىٰ عَصَاهُ فَإِذَا هِيَ ثُعْبَانٌ مُبِينٌ

Atunci a aruncat toiagul său şi, iată, că el era un şarpe vădit.
108

وَنَزَعَ يَدَهُ فَإِذَا هِيَ بَيْضَاءُ لِلنَّاظِرِينَ

Şi a scos mâna sa şi, iată, ea era albă pentru cei care priveau.
109

قَالَ الْمَلَأُ مِنْ قَوْمِ فِرْعَوْنَ إِنَّ هَٰذَا لَسَاحِرٌ عَلِيمٌ

Au zis atunci dregătorii din neamul lui Faraon: "Acesta este un vrăjitor iscusit!
110

يُرِيدُ أَنْ يُخْرِجَكُمْ مِنْ أَرْضِكُمْ ۖ فَمَاذَا تَأْمُرُونَ

El voieşte să vă scoată pe voi din pământul vostru!" "Deci ce porunciţi?" [a întrebat Faraon].
111

قَالُوا أَرْجِهْ وَأَخَاهُ وَأَرْسِلْ فِي الْمَدَائِنِ حَاشِرِينَ

Au zis ei: "Amână-l pe el şi pe fratele lui şi trimite în oraşe strângători,
112

يَأْتُوكَ بِكُلِّ سَاحِرٍ عَلِيمٍ

Care să-i aducă la tine pe toţi vrăjitorii iscusiţi!"
113

وَجَاءَ السَّحَرَةُ فِرْعَوْنَ قَالُوا إِنَّ لَنَا لَأَجْرًا إِنْ كُنَّا نَحْنُ الْغَالِبِينَ

Şi au venit vrăjitorii la Faraon şi au zis: "Vom avea noi parte de răsplată, dacă noi vom fi cei biruitori?"
114

قَالَ نَعَمْ وَإِنَّكُمْ لَمِنَ الْمُقَرَّبِينَ

Le-a răspuns: “Da! Şi veţi fi voi, fără îndoială, dintre cei apropiaţi mie!”
115

قَالُوا يَا مُوسَىٰ إِمَّا أَنْ تُلْقِيَ وَإِمَّا أَنْ نَكُونَ نَحْنُ الْمُلْقِينَ

[Atunci] au zis ei: "O, Moise! Vrei să arunci tu [primul] ori suntem noi cei care aruncă [primii]?"
116

قَالَ أَلْقُوا ۖ فَلَمَّا أَلْقَوْا سَحَرُوا أَعْيُنَ النَّاسِ وَاسْتَرْهَبُوهُمْ وَجَاءُوا بِسِحْرٍ عَظِيمٍ

Le-a răspuns [Moise]: "Aruncaţi voi!" Şi când au aruncat ei, au fermecat ochii oamenilor şi i-au înfricoşat şi au adus vrajă mare!
117

وَأَوْحَيْنَا إِلَىٰ مُوسَىٰ أَنْ أَلْقِ عَصَاكَ ۖ فَإِذَا هِيَ تَلْقَفُ مَا يَأْفِكُونَ

Şi i-am revelat Noi lui Moise: "Aruncă toiagul tău!" Şi iată că el a înşfăcat ceea ce ei izvodiseră.
118

فَوَقَعَ الْحَقُّ وَبَطَلَ مَا كَانُوا يَعْمَلُونَ

Şi astfel adevărul a ieşit la iveală, iar ceea ce făceau ei a pierit.
119

فَغُلِبُوا هُنَالِكَ وَانْقَلَبُوا صَاغِرِينَ

Şi ei [Faraon şi dregătorii săi] au fost biruiţi acolo şi s-au întors ruşinaţi.
120

وَأُلْقِيَ السَّحَرَةُ سَاجِدِينَ

Şi s-au aruncat vrăjitorii, prosternându-se.

Nobilul Coran în limba română