Surat Al-Anbiyaa - سورة الأنبيَاء versetele 1 - 40

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător
1

اقْتَرَبَ لِلنَّاسِ حِسَابُهُمْ وَهُمْ فِي غَفْلَةٍ مُعْرِضُونَ

Se apropie de oameni [termenul] socotirii cu ei, însă ei se înde- părtează cu nepăsare.
2

مَا يَأْتِيهِمْ مِنْ ذِكْرٍ مِنْ رَبِّهِمْ مُحْدَثٍ إِلَّا اسْتَمَعُوهُ وَهُمْ يَلْعَبُونَ

Nu le vine lor o îndurare nouă de la Domnul lor fără ca ei să n-o asculte şi să n-o ia în batjocură,
3

لَاهِيَةً قُلُوبُهُمْ ۗ وَأَسَرُّوا النَّجْوَى الَّذِينَ ظَلَمُوا هَلْ هَٰذَا إِلَّا بَشَرٌ مِثْلُكُمْ ۖ أَفَتَأْتُونَ السِّحْرَ وَأَنْتُمْ تُبْصِرُونَ

Cu inimi nepăsătoare; iar cei care sunt nelegiuiţi vorbesc în şoaptă: „Este acesta altceva decât un om ca şi voi? Voiţi să veniţi la vrăjitorie, când voi o vedeţi limpede?”
4

قَالَ رَبِّي يَعْلَمُ الْقَوْلَ فِي السَّمَاءِ وَالْأَرْضِ ۖ وَهُوَ السَّمِيعُ الْعَلِيمُ

El zice: „Domnul meu ştie ceea ce se spune şi în cer şi pre pământ. El, doară, este Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [As-Sami', Al-'Alim]”.
5

بَلْ قَالُوا أَضْغَاثُ أَحْلَامٍ بَلِ افْتَرَاهُ بَلْ هُوَ شَاعِرٌ فَلْيَأْتِنَا بِآيَةٍ كَمَا أُرْسِلَ الْأَوَّلُونَ

Ba ei spun: „Sunt vise încurcate! Ba El le-a plăsmuit! Ba El este mai degrabă un poet! Să ne aducă o minune, aşa cum au fost trimişi cei de mai înainte!”
6

مَا آمَنَتْ قَبْلَهُمْ مِنْ قَرْيَةٍ أَهْلَكْنَاهَا ۖ أَفَهُمْ يُؤْمِنُونَ

Nu a crezut înainte de ei nici o cetate din cele pe care le-am nimicit! Şi oare ei ar crede?
7

وَمَا أَرْسَلْنَا قَبْلَكَ إِلَّا رِجَالًا نُوحِي إِلَيْهِمْ ۖ فَاسْأَلُوا أَهْلَ الذِّكْرِ إِنْ كُنْتُمْ لَا تَعْلَمُونَ

Nu am trimis înainte de tine decât numai bărbaţi cărora le-am revelat. Întrebaţi-i pe oamenii Cărţii, dacă voi nu ştiţi!
8

وَمَا جَعَلْنَاهُمْ جَسَدًا لَا يَأْكُلُونَ الطَّعَامَ وَمَا كَانُوا خَالِدِينَ

Noi nu i-am făcut pe ei nişte trupuri care nu mănâncă hrană şi ei nu au fost veşnici.
9

ثُمَّ صَدَقْنَاهُمُ الْوَعْدَ فَأَنْجَيْنَاهُمْ وَمَنْ نَشَاءُ وَأَهْلَكْنَا الْمُسْرِفِينَ

Apoi le-am adeverit Noi făgăduinţa şi i-am mântuit pe ei şi pe cei care am voit Noi şi i-am nimicit pe cei care au întrecut măsura.
10

لَقَدْ أَنْزَلْنَا إِلَيْكُمْ كِتَابًا فِيهِ ذِكْرُكُمْ ۖ أَفَلَا تَعْقِلُونَ

Noi v-am pogorât o Carte în care se află pomenirea voastră. Oare nu pricepeţi?
11

وَكَمْ قَصَمْنَا مِنْ قَرْيَةٍ كَانَتْ ظَالِمَةً وَأَنْشَأْنَا بَعْدَهَا قَوْمًا آخَرِينَ

Şi câte cetăţi care au fost nelegiuite am distrus Noi?! Şi după ele am creat Noi alte neamuri?!
12

فَلَمَّا أَحَسُّوا بَأْسَنَا إِذَا هُمْ مِنْهَا يَرْكُضُونَ

Şi când ei simt asprimea Noastră, iată-i cum o iau la fugă, părăsindu-le!
13

لَا تَرْكُضُوا وَارْجِعُوا إِلَىٰ مَا أُتْرِفْتُمْ فِيهِ وَمَسَاكِنِكُمْ لَعَلَّكُمْ تُسْأَلُونَ

„Nu fugiţi, ci întoarceţi-vă la cele cu care v-aţi îmbuibat şi la casele voastre, pentru ca voi să puteţi fi întrebaţi!”
14

قَالُوا يَا وَيْلَنَا إِنَّا كُنَّا ظَالِمِينَ

Dar ei zic: „Vai nouă! Noi am fost nelegiuiţi!”
15

فَمَا زَالَتْ تِلْكَ دَعْوَاهُمْ حَتَّىٰ جَعَلْنَاهُمْ حَصِيدًا خَامِدِينَ

Şi nu vor înceta aceste strigăte ale lor până ce nu-i vom face nişte mirişti, stinşi.
16

وَمَا خَلَقْنَا السَّمَاءَ وَالْأَرْضَ وَمَا بَيْنَهُمَا لَاعِبِينَ

Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele, jucându-Ne!
17

لَوْ أَرَدْنَا أَنْ نَتَّخِذَ لَهْوًا لَاتَّخَذْنَاهُ مِنْ لَدُنَّا إِنْ كُنَّا فَاعِلِينَ

Dacă am fi voit să facem o joacă, am fi făcut-o [din lucrurile apropiate] de Noi, dacă am fi făcut-o.
18

بَلْ نَقْذِفُ بِالْحَقِّ عَلَى الْبَاطِلِ فَيَدْمَغُهُ فَإِذَا هُوَ زَاهِقٌ ۚ وَلَكُمُ الْوَيْلُ مِمَّا تَصِفُونَ

Dimpotrivă, Noi lovim cu adevărul deşertăciunea şi o facem să dispară şi iată că ea este ca şi moartă. Şi va fi vai de voi pentru ceea ce Îi puneţi Lui în seamă!
19

وَلَهُ مَنْ فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۚ وَمَنْ عِنْدَهُ لَا يَسْتَكْبِرُونَ عَنْ عِبَادَتِهِ وَلَا يَسْتَحْسِرُونَ

Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ. Iar aceia care sunt lângă El nu se socotesc prea mari pentru a-L adora şi nici nu ostenesc ei.
20

يُسَبِّحُونَ اللَّيْلَ وَالنَّهَارَ لَا يَفْتُرُونَ

Ei Îi aduc laudă noaptea şi ziua fără să se domolească.
21

أَمِ اتَّخَذُوا آلِهَةً مِنَ الْأَرْضِ هُمْ يُنْشِرُونَ

Dar iată cum îşi iau ei zei pe pământ care să poată să-i învie [pe morţi]!
22

لَوْ كَانَ فِيهِمَا آلِهَةٌ إِلَّا اللَّهُ لَفَسَدَتَا ۚ فَسُبْحَانَ اللَّهِ رَبِّ الْعَرْشِ عَمَّا يَصِفُونَ

Dacă s-ar afla în ele alţi dumnezei afară de Allah, amândouă ar fi stricate. Mărire lui Allah, Stăpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei.
23

لَا يُسْأَلُ عَمَّا يَفْعَلُ وَهُمْ يُسْأَلُونَ

El nu este întrebat despre ceea ce face, pe când ei vor fi întrebaţi.
24

أَمِ اتَّخَذُوا مِنْ دُونِهِ آلِهَةً ۖ قُلْ هَاتُوا بُرْهَانَكُمْ ۖ هَٰذَا ذِكْرُ مَنْ مَعِيَ وَذِكْرُ مَنْ قَبْلِي ۗ بَلْ أَكْثَرُهُمْ لَا يَعْلَمُونَ الْحَقَّ ۖ فَهُمْ مُعْرِضُونَ

Sau iau ei în locul Lui alţi dumnezei? Spune: „Aduceţi dovada voastră!” Acesta este mesajul celor care sunt cu Mine şi Mesajul celor de dinainte de Mine!”. Însă cei mai mulţi dintre ei nu cunosc Adevărul şi se întorc.
25

وَمَا أَرْسَلْنَا مِنْ قَبْلِكَ مِنْ رَسُولٍ إِلَّا نُوحِي إِلَيْهِ أَنَّهُ لَا إِلَٰهَ إِلَّا أَنَا فَاعْبُدُونِ

Şi Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui: „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine!”
26

وَقَالُوا اتَّخَذَ الرَّحْمَٰنُ وَلَدًا ۗ سُبْحَانَهُ ۚ بَلْ عِبَادٌ مُكْرَمُونَ

Ei zic: „Cel Milostiv Şi-a luat un fiu!” Mărire Lui! Însă ei nu sunt decât nişte robi ţinuţi în cinste.
27

لَا يَسْبِقُونَهُ بِالْقَوْلِ وَهُمْ بِأَمْرِهِ يَعْمَلُونَ

Ei nu I-o iau înainte cu vorba şi ei purced numai după porunca Lui.
28

يَعْلَمُ مَا بَيْنَ أَيْدِيهِمْ وَمَا خَلْفَهُمْ وَلَا يَشْفَعُونَ إِلَّا لِمَنِ ارْتَضَىٰ وَهُمْ مِنْ خَشْيَتِهِ مُشْفِقُونَ

El ştie ce este înaintea lor şi ce este în urma lor. Iar ei nu mijlocesc decât pentru acela de care El este mulţumit, dar ei sunt cu teamă de El.
29

وَمَنْ يَقُلْ مِنْهُمْ إِنِّي إِلَٰهٌ مِنْ دُونِهِ فَذَٰلِكَ نَجْزِيهِ جَهَنَّمَ ۚ كَذَٰلِكَ نَجْزِي الظَّالِمِينَ

Iar pe acela dintre ei care zice: „Eu sunt dumnezeu în locul Lui!” îl vom răsplăti cu Gheena, căci astfel îi răsplătim pe cei nelegiuiţi.
30

أَوَلَمْ يَرَ الَّذِينَ كَفَرُوا أَنَّ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ كَانَتَا رَتْقًا فَفَتَقْنَاهُمَا ۖ وَجَعَلْنَا مِنَ الْمَاءِ كُلَّ شَيْءٍ حَيٍّ ۖ أَفَلَا يُؤْمِنُونَ

Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit şi din apă am făcut tot ce este lucru viu? Şi oare tot nu cred ei?
31

وَجَعَلْنَا فِي الْأَرْضِ رَوَاسِيَ أَنْ تَمِيدَ بِهِمْ وَجَعَلْنَا فِيهَا فِجَاجًا سُبُلًا لَعَلَّهُمْ يَهْتَدُونَ

Noi am făcut pe pământ munţi neclintiţi, pentru ca el să nu se clatine cu ei, iar printre ei [munţi] am făcut cărări şi drumuri pentru ca ei să se poată călăuzi.
32

وَجَعَلْنَا السَّمَاءَ سَقْفًا مَحْفُوظًا ۖ وَهُمْ عَنْ آيَاتِهَا مُعْرِضُونَ

Şi Noi am făcut cerul ca un acoperiş bine păzit şi totuşi ei sunt fără băgare de seamă la minunile lui.
33

وَهُوَ الَّذِي خَلَقَ اللَّيْلَ وَالنَّهَارَ وَالشَّمْسَ وَالْقَمَرَ ۖ كُلٌّ فِي فَلَكٍ يَسْبَحُونَ

El este acela care a creat noaptea şi ziua, soarele şi luna; şi fiecare pluteşte pe cercul său.
34

وَمَا جَعَلْنَا لِبَشَرٍ مِنْ قَبْلِكَ الْخُلْدَ ۖ أَفَإِنْ مِتَّ فَهُمُ الْخَالِدُونَ

Şi Noi nu am dat veşnicia nici unui om înainte de tine. Dacă tu mori, ar putea fi ei nemuritori?
35

كُلُّ نَفْسٍ ذَائِقَةُ الْمَوْتِ ۗ وَنَبْلُوكُمْ بِالشَّرِّ وَالْخَيْرِ فِتْنَةً ۖ وَإِلَيْنَا تُرْجَعُونَ

Fiecare suflet trebuie să guste moartea. Noi vă încercăm cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi la Noi vă veţi întoarce.
36

وَإِذَا رَآكَ الَّذِينَ كَفَرُوا إِنْ يَتَّخِذُونَكَ إِلَّا هُزُوًا أَهَٰذَا الَّذِي يَذْكُرُ آلِهَتَكُمْ وَهُمْ بِذِكْرِ الرَّحْمَٰنِ هُمْ كَافِرُونَ

Şi când te văd aceia care nu cred, nu te privesc altfel decât cu batjocură. „Acesta este cel care vorbeşte [de rău] despre dumnezeii voştri?” Însă ei în Mesajul Celui Milostiv nu cred.
37

خُلِقَ الْإِنْسَانُ مِنْ عَجَلٍ ۚ سَأُرِيكُمْ آيَاتِي فَلَا تَسْتَعْجِلُونِ

Omul a fost creat din grabă. Eu vă voi arăta semnele Mele, însă nu-Mi cereţi să Mă grăbesc!
38

وَيَقُولُونَ مَتَىٰ هَٰذَا الْوَعْدُ إِنْ كُنْتُمْ صَادِقِينَ

Şi zic ei: „Şi când va veni această ameninţare, dacă sunteţi întru adevăr?”
39

لَوْ يَعْلَمُ الَّذِينَ كَفَرُوا حِينَ لَا يَكُفُّونَ عَنْ وُجُوهِهِمُ النَّارَ وَلَا عَنْ ظُهُورِهِمْ وَلَا هُمْ يُنْصَرُونَ

Dacă ar şti cei care nu cred [momentul] când ei nu vor putea să oprească focul de la feţele lor, nici de la spatele lor şi nici nu vor putea ei să fie ajutaţi!
40

بَلْ تَأْتِيهِمْ بَغْتَةً فَتَبْهَتُهُمْ فَلَا يَسْتَطِيعُونَ رَدَّهَا وَلَا هُمْ يُنْظَرُونَ

Însă acesta va veni asupra lor pe neaşteptate şi ei vor fi uluiţi şi nu îl vor putea îndepărta de ei şi nici nu li se va mai da răgaz.

Nobilul Coran în limba română