Aș-Șakur الشَّكُورْ
"Pentru că El [Allah] o să le dea lor răsplata lor întreagă și o să mai și sporească din mare mila Sa, căci El este Iertător [și] Mulțumitor [Ghafur, Șakur]." (Coran, 35:30).
Din punct de vedere lingvistic, "Aș-Șakur" derivă din cuvântul rădăcină shukr care transmite semnificația: o creștere. Arabii descriu un teren ca atare dacă plantele sale sunt abundente.
Aceștia descriu un animal ca atare dacă este îngrășat. Plantele susținute de o cantitate mică de apă se numesc shakoor. Aș-Șakur mulțumește destul de des, apreciază actele de neprihănire, de caritate și de bunătate. Un slujitor al lui Allah, cel care este Shakoor, este cel care perseverează să-I mulțumească Domnului său ascultându-L și îndeplinind obligațiile pe care El le-a dat mandatat. Shukr este recunoașterea și propagarea bunătății.
Al-Shakoor, Allah, apreciază chiar și câteva dintre faptele bune pe care le fac slujitorii Săi, dublând răsplata Lui pentru ei. Calea Lui de a le mulțumi este prin faptul că le dăruiește bunurile Lui, deși El era Cel care le-a permis să facă astfel de fapte bune în primul rând. El le-a plantat în inimile lor dorința de a le face, apoi le-a oferit toate mijloacele pentru a le îndeplini. El le permite slujitorilor săi să fie recunoscători pentru binecuvântările pe care El le dăruiește, astfel încât îi răsplătește chiar și pentru mici acte de ascultare a Lui cu o mulțime de lucruri bune ale Lui. El dăruiește efortului de câteva zile o fericire, care nu se termină niciodată.
Allah s-a numit Aș-Șakur pentru a ne spune că Îi răsplătește pe slujitorii Săi care Îi mulțumesc; prin urmare, recompensa pentru o astfel de recunoștință se numește shukr, la fel cum pedeapsa pentru o faptă rea se numește rău; El a spus:
"Răsplata pentru un rău este un rău deopotrivă cu el." (Coran, 42:40).
Unul dintre simbolurile acceptării exprimării aprecierii este că primește o creștere a binecuvântărilor lui Allah în conformitate cu (14:7):
"Dacă veți fi mulțumitori, vă voi înmulți [binefacerile Mele], iar de veți fi nemulțumitori, pedeapsa Mea va fi aspră!"
Adevărul despre apreciere nu este legat de calitățile lui Allah: aprecierea vine de la oameni; este pur și simplu expansiunea binecuvântărilor acordate de către Allah în felul în care El le-a creat.
Din punct de vedere lingvistic, aprecierea este cuplată cu binecuvântare, grație, recunoștință. Nimeni nu poate face pentru Allah o favoare pentru care El trebuie să-i mulțumească; prin urmare, aprecierea Lui trebuie înțeleasă metaforic conform lui Tafsir al-Manar. Răspunsul lui Allah înseamnă că El este capabil să răsplătească făcătorii de bine, că El nu permite ca faptele acestor făcători să fie irosite sau nerăsplătite. În acest sens, recompensarea făuritorului binelui cu ceea ce merită este numită apreciere, iar Allah s-a apreciat astfel. Allah a promis, de asemenea, celor care apreciază binecuvântările Sale să-și mărească binecuvântările pentru ei; astfel, această recunoștință se încadrează și în același tip de apreciere.
Cel mai Apreciativ a spus:
"... acela care de bunăvoie face bine [să știe că] Allah este Mulțumitor [și] Atoateștiutor [Șaker, ‘Alim]." (Coran, 2:158).
Astfel, ajungem să aflăm că Allah, are un comportament care este cu siguranță cel mai desăvârșit când se numește pe Sine însuși apreciat de lumi, deși orice lucru bun facut nu-I beneficiază și nici nu-L rănește cu nimic; mai degrabă, beneficiul său este cu siguranță pentru binele nostru. Este, în realitate, un semn al propriilor Sale binecuvântări pe care El ne îndrumă și ne permite să o facem.
Allah spune, de asemenea,
"Pomeniți-Mă pe Mine și o să-Mi aduc aminte de voi! Și să-Mi fiți mulțumitori, să nu fiți fără credință față de Mine!" (Coran 2:152).
În acest verset, Allah îi învață pe slujitorii Săi să fie apreciativi, ordonându-i să-și amintească binecuvântările pe care le-a dat El în inimile, limbile și simțurile lor. Răsplata lor este că El le amintește de permisiunea Lui de a se bucura în continuare de astfel de binecuvântări și de a le mări, ordonându-i să-L laude prin Atributele Lui, să discute nenumăratele Sale binecuvântări, să-L glorifice în mod deschis și secret.
Într-o tradiție qudsi, Trimisul lui Allah ﷺ citează:
Allah le poruncește slujitorilor Săi să fie recunoscători față de El și să nu nege binecuvântările pe care le-a dat El. Acesta este un avertisment pentru această națiune împotriva faptului că națiunile anterioare au căzut din cauza refuzului acestora de a recunoaște binecuvântările pe care le-a arătat Atotputernicul asupra lor. El le-a acordat puterile de rațiune, emoție, judecată și alte astfel de binecuvântări.
Un slujitor al lui Allah nu ar trebui niciodată să obosească să-i mulțumească și să-L laude, neîncetat.
Într-o rugăciune trimisă de Trimisul lui Allah, el spune: "Doamne! Eu sunt incapabil să Te laud destul, Tu ești așa cum Te-ai lăudat Tu". Lăudând pe Allah și mulțumindu-L, așa cum merită cu adevărat, nu este în capacitatea umană. De aceea, un slujitor al lui Allah trebuie să-l lase pe cel care poate face acest lucru:
Allah, Lăudarea se datorează Lui, și NUMAI Lui. Cum poate omul să dobândească perfecțiunea într-o astfel de zonă, în timp ce el contemplă asupra unor binecuvântări pe care i le-a dat Allah și își spune: "Nu existam și Allah m-a făcut să fiu, apoi mi-a dat o frumoasă înfățișare și puterea gândirii, care este cea mai bună dintre calitățile mele interioare, atunci mi-a acordat auzul și văzul și m-a călăuzit să-L cunosc, apoi mi-a dat cele mai mari recompense și chiar m-a lăudat în Cartea Lui Mare"?
Dacă vă mișcați limba și spuneți: Alamdu-lillh (laudă lui Allah), nu este suficient, pentru că cu siguranță nu L-ai mulțumit deloc. "Discuția este ieftină", spune un axiom, în timp ce "acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele". Exprimă-ți recunoștința față de creatorul tău prin acțiuni, nu numai prin cuvinte.
Jabir ibn Abdullah al-Ansari a citat Trimisul lui Allah ﷺ spunând: