Ar-Raqib الرَّقِيبْ
"... Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!" (Coran 4:1).
"Ar-Raqib" este unul din atributele lui Allah, iar El este martorul care nu este niciodată absent din scenă. Un Raqib este un vigilant, un paznic care stă să-l protejeze și să-l păzească. În armată, Raqib-ul este cel din avangardă. Ar-Raqib este Allah care protejează pe toți și pe toate, de la Cel al cărui cunoștință nu poate scăpa nimic. Conform unei tradiții sacre, Trimisul lui Allah ﷺ a spus: "Păziți-l pe Muhammad în gospodăria sa", adică să-i păziți numele și să-l onorați. "Raqib" înseamnă și descendenți.
Îngerul care scrie ceea ce facem și spunem este de asemenea numit "Raqib":
"Și el nu va rosti nici un cuvânt, fără să aibă lângă el un supraveghetor pregătit [să scrie]" (Coran, 50:18).
Ar-Raqib, adică cel care se uită cu adevărat peste noi, este, desigur, Allah. Cel care se referă la Allah este acela care recunoaște că El supraveghează ceea ce facem și spunem, așa că își respectă îndatoririle față de El.
Allah, Ar-Raqib, știe condițiile noastre și ne numără respirația. Ar-Raqib niciodată nu se lasă și nu uită, care este întotdeauna prezent și nu lipsește niciodată, care știe totul și nimic în ceea ce privește condițiile creației Sale nu poate scăpa vreodată de cunoștințele Sale. El conduce afacerile servitorilor Săi, care știe ce spun ei, care se uită la slujitorii Săi, care observă ceea ce fac, care este familiarizat cu gândurile lor cele mai intime.
Spunând povestea lui Isus Fiul Mariei, Atotputernicul citează pe Isus spunând:
"... Și după ce m-ai luat la Tine, ai fost doar Tu Priveghetor peste ei, căci Tu ești Martor tuturor lucrurilor!"" (Coran, 5:117).El a mai spus:
"... Allah este peste toate Veghetor." (Coran, 33:52).
Există două puncte de vedere care explică semnificația "Ar-Raqib":
Una: Lingvistic, El păzește lucrurile, se uită la toată lumea, care păzește pe toți, care este liber de orice supraveghere sau neglijență. El are grijă și garantează totul. Cel Atotputernic a spus:
"Și el nu va rosti nici un cuvânt, fără să aibă lângă el un supraveghetor pregătit [să scrie]" (Qur'an, 50:18),adică un înger care înregistrează faptele și ia notă de tot ceea ce el contemplă, spune sau face; în timp ce Allah este Ar-Raqib Cel care se uită la slujitorii Săi, știe condițiile lor și ceea ce spun.
"A zis: „Nu vă fie frică! Eu sunt lângă voi. Aud și văd." (Coran, 20:46).
În ceea ce privește cunoașterea, zice:
"Allah știe ce poartă fiecare femeie [în pântece] și ceea ce lipsește sau ceea ce este prea mult în pântece" (Coran 13: 8).Alte referințe includ:
"... El cunoaște ceea ce este pe uscat și ceea ce este pe mare." (6:59)
"El știe ce intră în pământ și ce iese din el." (57:4)
Celălalt punct de vedere spune că acest cuvânt este derivat din irtiqab, așteptând. Allah a spus:
"Așteaptă și ia seama, așadar, fiindcă și ei așteaptă" (Coran, 44:59).Un astfel de punct de vedere este imposibil de acceptat; prin urmare, este respinsă pe motiv că cel care așteaptă ceva trebuie să-și înceapă inițiativa, dorind să afle rezultatele. Sensul corect al acestui ultim verset este că Allah dorește ca slujitorii Săi să ajungă la El, să-L facă scopul adorației, supunerii și umilinței.
Ar-Raqib, atunci, este Martorul care nu este niciodată absent. Virtuțile celui care se uită la sine este implicată într-o tradiție în care Trimisul lui Allah Muhammad spune: "Ihsan (bunătatea) este când te închini lui Allah ca și cum L-ai vedea, căci dacă nu L-ai văzut, te-a văzut cu siguranță".
Este, prin urmare, unul dintre modurile bune ale unui credincios față de Allah, Ar-Raqib, să țină cont de faptul că Allah îl urmărește mereu și vede ceea ce face.
El știe că sinele lui, este dușmanul lui și că și Satanul blestemat este altul și că ambii profită de fiecare ocazie pentru a-l face să nu-L asculte pe Domnul său; de aceea, trebuie să fie mereu în gardă. El trebuie să închidă toate capcanele în care ar putea cădea și să blocheze toate căile de unde Satana se poate apropia de el. Este, de asemenea, unul dintre semnele bunelor maniere ale unui credincios în această privință de a privi pe sine și simțurile sale, de a păstra vigilența și de a face tot ce face numai pentru atingerea plăcerii Domnului său într-o intenție pură, de a respecta obligațiile față de fratele său musulman, și nu să-i expună defectele celorlalți.