Al-Hafiz الْحَفِيظْ
"Și totuși el nu a avut asupra lor putere. [Ei au fost încercați cu ispitele lui] numai pentru ca Noi să știm [să-l deosebim pe acela care] crede în Lumea de Apoi de acela care se îndoiește asupra ei. Iar Domnul tău, [o, Muhammed!] este Atoatepăzitor [Hafiz]." (Coran 34:21).
"Al-Hafiz" derivă din cuvântul rădăcină fi, protejând ceva sau pe cineva. Antiteza lui este sahu, uitare, neglijență, lipsă de intimitate. Femeile care protejează proprietatea soților lor atunci când aceștia din urmă sunt absenți, sunt descrise în Sfântul Coran ca fhafizatin lil ghayb. O carte este numită afee, deoarece conținutul ei protejează înregistrările acțiunilor și declarațiilor de a fi pierdute (din memoria oamenilor, etc.).
Al-Hafiz păstrează foarte mult existența a tot ceea ce există. Cine protejează elementele contradictorii împotriva copleșitorului, cum ar fi fierbinte și rece, ce este umed și ce este uscat, calități pe care Allah le-a creat, făcându-le inerente, precum și în ceea ce privește toate animalele și plantele.
Dacă nu le-ar fi păzit astfel, neutralizându-le odată și prin creșterea cantității a ceea ce se diminuează pe alta, nu ar fi coexistat unul cu altul, amestecarea lor ar fi fost anulată, compoziția lor s-ar fi diminuat și capacitatea lor de a fi compuse, ar fi dispărut. Al-Hafiz are un sens mai puternic decât cel al lui Hafiz. Al-Hafiz are două sensuri: unul este opusul supravegherii sau uitării, iar semnificația ei derivă din cunoaștere.
Când spunem că Atotputernicul garantează lucrurile, noi înțelegem că El îi cunoaște în toate cantitățile și intrigiile lor și că asemenea cunoștințe nu sunt alterate prin diminuare, supraveghere, neglijență sau uitare. Celălalt este că Al-Hafiz garantează lucrurile împotriva pierderii: îi păzește, iar toate caracteristicile și perfecțiunea Lui sunt mai presus de dispariție.
El a mai spus:
"Împliniți cu sârguință Rugăciunile, cu osebire Rugăciunea [As-Salat] de la mijloc! Și stați în picioare dinaintea lui Allah, cu smerenie!" (Coran 2: 238)și
"... și nu-I este grea păzirea lor" (Coran, 2: 255).
El protejează declarațiile Sale divine, adică Sfântul Coran, de aici și versetul
"Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul și Noi îi vom fi păzitori!" (Coran, 15: 9),adică Protectori împotriva alterării, denaturării sau manipulării cu textul Său sacru, aplicat în special în textul Sfântului Coran.
În ciuda măreției statutului Său, prietenul lui Allah, Avraam a rostit astfel:
"Doamne, dă-mi mie înțelepciune și ajută-mă pe mine să mă alătur celor drepți!" (Coran 26:83)și
"Doamne, fă-ne pe noi supuși [musulmani] Ție" (Coran, 2: 128).Moise, care a vorbit celui Atotputernic, a cerut, de asemenea, să spună:
"A zis: „Doamne, deschide-mi mie pieptul" (Coran, 20:25).
Cel Atotputernic a spus următoarele Profetului Său și Mesagerului Muhammad ﷺ:
"... și dacă Noi nu te-am fi ținut tare..." (Qur'an, 17:74)și
"... Însă Allah te ocrotește de oameni" (Coran, 5:67).El a sfătuit pe credincioși să se roage spunând:
"Doamne! Nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce Tu ne-ai călăuzit" (Coran 3:8).
Cine contemplă asupra înțelesului lui Al-Hafiz și dorește cu nerăbdare pentru El din toată inima, este unul în a cărui inimă se poartă dragostea pentru Domnul său, Domnul care îl protejează pe slujitorul Său, chiar dacă acesta din urmă este neascultător față de El, rămânând în urmă în adorarea Lui. El își reînvie inima din inabilitatea sa. Atunci Allah face inima ca o comoară păstrată de secrete, protejându-i simțurile împotriva comiterii păcatelor, protejându-i inima împotriva insinuărilor dăunătoare din punct de vedere spiritual.