إِذْ تَمْشِي أُخْتُكَ فَتَقُولُ هَلْ أَدُلُّكُمْ عَلَىٰ مَنْ يَكْفُلُهُ ۖ فَرَجَعْنَاكَ إِلَىٰ أُمِّكَ كَيْ تَقَرَّ عَيْنُهَا وَلَا تَحْزَنَ ۚ وَقَتَلْتَ نَفْسًا فَنَجَّيْنَاكَ مِنَ الْغَمِّ وَفَتَنَّاكَ فُتُونًا ۚ فَلَبِثْتَ سِنِينَ فِي أَهْلِ مَدْيَنَ ثُمَّ جِئْتَ عَلَىٰ قَدَرٍ يَا مُوسَىٰ
Şi iată cum sora ta mergea, [urmându-te], şi a zis ea: „Să vă arăt eu pe cineva care să-l întreţină şi să-l crească?” Şi te-am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea să se bucure şi să nu mai fie mâhnită! [Şi atunci când] ai ucis un suflet, Noi te-am mântuit de întristare. Şi te-am încercat Noi în fel şi chip. Apoi tu ai rămas ani în şir printre neamul din Madyan. Apoi ai venit [aici], aşa cum a fost orânduiala, Moise!