Al-Halim الْحَلِيمْ
"Dar Allah i-a iertat, căci Allah este Iertător, Blând [Ghafur, Halim]." (Coran 3:155).
"Al-Halim" este un atribut al Atotputernicului derivat din cuvântul rădăcină hilm, ceea ce înseamnă: a lua timp pentru a face ceva. De asemenea, înseamnă îngrijire, atenție și sensibilitate. Este amânarea Lui de a pedepsi pe cei care merită să fie pedepsiți, așa că El întârzie pedeapsa unora dintre cei care o merită. După aceasta, El îi poate penaliza sau poate trece cu vederea defectele lor.
Sau poate să pedepsească rapid unele dintre ele. El știe păcatele păcătoșilor și neascultarea celor care nu i se supun fără să fie provocați de mânie sau copleșiți de mânie și El nu se grăbește să pedepsească în ciuda capacității Sale de a face acest lucru. Allah a spus:
"Și dacă Allah ar voi să-i apuce pe oameni pentru nelegiuirea lor, nu ar lăsa pe el nici o vietate" (Coran, 16:61).
Al-Halim nu provoacă o răzbunare rapidă; dacă intenționa să se răzbune mai târziu, ar fi fost numit urât, răzbunător și dacă nu intenționează să se răzbune, atunci este cu siguranță iertător. El poate fi, de asemenea, numit Al-Halim dacă nu intenționează să se răzbune, dacă nu-și declară intenția. Dacă El declară acest lucru, El este numit Iertător. Al-Halim adesea trece cu vederea păcatele și acoperă neajunsurile. El păzește afecțiunea Lui față de slujitorii Săi.
Promisiunea lui este bună. El împlineste promisiunea Lui. Al-Halim îi protejează pe cei care se dedau la păcate, cu iertarea Sa, care îi iartă pe cei care încalcă legile Lui, care nu este slăbit de răzvrătirea celor răzvrătiți și nici o asuprire a vreunui asupritor nu-L poate provoca vreodată.
Sfântul Qur'an a descris unii dintre mesagerii lui Allah ca Halim; de exemplu, Avraam, prietenul lui Allah, este descris ca fiind
"Avraam era milos și blând" (Coranul 9:114),iar în Surat Hud, el este laudat la fel:
"Avraam era blând, căinător și rugător." (Coran, 11:75).
Ilm este un atribut plin de har și nobil, atât de mult încât o tradiție înregistrată în Al-Athir citează pe Mesagerul lui Allah ﷺ spunând: Înregistrează, de asemenea, o altă astfel de tradiție spunând: Hilm se bucură de un statut înalt, în ciuda abundenței păcatelor și a repetării căinței.
Allah a spus:
"Allah nu vă cere socoteală pentru vorbele nechibzuite din jurămintele voastre, ci El vă cere socoteală pentru ceea ce inimile voastre au dobândit. Și Allah este Iertător [și] Blând [Ghafur, Halim]." (Coran 2: 225).
El a mai spus,
"Îl preamăresc cele șapte ceruri și pământul și cei care se află în ele și nu este nimic care să nu-L preamărească și să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeți preamărirea lor. Dar El este Blând, Iertător [Halim, Ghafur]." (Coran, 17:44).
O persoană înduioșătoare și amabilă este deci cea care adesea iartă păcatele și ascunde neajunsurile.
El este cel care iartă, care își păstrează compasiunea, care este adevărat cuvântului Său, care îi iartă pe cei care-i încalcă legea, care nu este agitat de răzvrătirea celor răufăcători și nici nu este provocat de opresiune. Generozitatea lui Allah în ceea ce privește păcătoșii este mare:
"... El este Preaînaltul, Mărețul [Al-’Aliyy, Al’Azim]!" (Coran, 2: 255).
Este relatat că Avraam a văzut un om care a comis un păcat, așa că l-a rugat pe Allah să-l facă să piară și așa s-a întâmplat. El a văzut un al doilea și al treilea și a repetat rugămintea și au pierit și ei. Apoi a văzut un al patrulea și l-a invocat iar pe Allah ca să-l anihileze. Atunci, Allah l-a inspirat pe el: "O, Avraam! Oprește-te, dacă ar fi să anihilezi pe fiecare dintre slujitorii noștri care comit un păcat, atunci numai un număr mic va supraviețui, dar dacă păcătuiește, Îi dăm un răgaz; se căiește, acceptăm căința și, dacă persistă, am amânat pedeapsa, știind că nu poate scăpa din domeniul nostru".
Este, de asemenea, relatat că un tânăr obișnuia să comită mai multe păcate și a perseverat în păcat; chiar obișnuia să se căiască și să se întoarcă imediat la păcătuire. După ce a făcut acest lucru destul de des, el a fost adresat de Satana astfel: "Cât timp vei continua să păcătuiești și să te căiești?" Satana a dorit ca Allah să-l determine pe acel om să-și piardă speranța în mila Sa și să devină deznădăjduit.
Când a venit noaptea, omul și-a îndeplinit ablațiunea și a oferit două rakat, apoi și-a ridicat ochii spre ceruri și a spus: "Tu, care protejează pe cei neprihăniți împotriva păcătuirii, care păzește pe cei care sunt protejați împotriva păcătuirii, care-i face pe cei drepți ceea ce sunt! Dacă mă neglijezi, Mă vei găsi că-mi pierd inima, fruntea mea este în mâna Ta, datoriile mele sunt înaintea Ta! O, Tu care schimbi inimile, Te chem să îmi păzești inima să urmeze calea Ta!" Allah, după aceea, a spus îngerilor Săi: "O, îngerii Mei! Ați auzit cu toții afirmația lui? Fiți martori că i-am iertat toate păcatele din trecut și l-am asigurat să nu păcătuiască pentru tot restul vieții."